Este interesant de urmărit motivaţiile, scopurile şi chiar tehnica scriitorilor care încearcă să pună în circulaţie ideile lor îmbrăcate în diferitele forme literare. Şi, mai ales, să poţi surprinde, în paralel, cum se întâmplă aceste lucruri în diverse culturi. Este fascinant să descoperi (de fapt, să reuşeşti să vizualizezi toate cele de mai sus - de la motivaţii şi până la industria care susţine aceste motivaţii, dacă ele se încadrează în sistemul dominant, acela de produs bani) faptul că, într-o economie de piaţă extrem de eficientă - aşa cum este cea din America, scriitorilor nu le poate lipsi decât inspiraţia pentru a nu putea scrie ceva, în rest, mecanismele prin care opera lor este pusă în valoare, promovată, transformată în ceva incitant şi, în cele din urmă, vândută cu succes, merg unse.

Cred că aici se poate striga lozinca din spotul acela românesc păgubos de acum câţiva ani, mă rog, într-o formă puţin adaptată: "Dormi liniştit, sistemul lucrează pentru tine".
Şi chiar lucrează, dacă reuşeşti să convingi. Pentru că niciodată n-o să auzim scriitorul cutare sau editorialistul cutărescu spunând că au publicat într-o revistă, ci că i-au vândut o povestire, un poem, un articol etc.

Pornind de la articolul lui Jay Lake şi Ruth Nestvold, Anatomia unei idei, am extras din acesta întrebările pe care cei doi le analizează şi le-am adresat câtorva scriitori români cunoscuti. Mai jos puteţi citi opiniile lor, alături de cele ale lui Jay Lake şi Ruth Nestvold.
Le mulţumesc, pe această cale, scriitorilor care au avut bunăvoinţa de a răspunde în timp util: Marian Coman, Victor Martin, George Lazăr, Michael Haulică, Cătălin Ionescu şi Sebastian A. Corn (ordinea menţionării este ordinea în care au sosit răspunsurile). De asemenea, le mulţumesc şi scriitorilor americani Jay Lake şi Ruth Nestvold pentru implicarea lor în această anchetă.

Întrebările adresate sunt următoarele:

1. Ce este o idee literară? Ce înseamnă, de fapt, să ai o idee care să poată fi folositoare din punct de vedere literar?

2. Ce face ca o idee să fie potrivită pentru genul SF sau Fantasy?

3. Care este, pentru dumneavoastră, mecanismul intern şi extern al transformării acestei idei într-o poveste? (se referă la procesul de dezvoltare internă a ideii şi la tehnica de lucru). Exemplificaţi pe un text personal.

Arthur Charles Clarke s-a născut la 16 decembrie 1917 în orăşelul Minehead, Somerset, de pe coasta Angliei. Cel mai mare dintre cei patru copii, i-a plăcut de mic să privească stelele şi a fost un entuziast cititor al popularei reviste Astounding Stories. Când Clarke avea 14 ani, tatăl său a murit, iar familia sa a intrat într-o perioadă de recesiune financiară. Mama lui a început să predea lecţii de citit pentru a câştiga ceva bani, dar aceştia au fost insuficienţi pentru ca fiul ei cel mare să poată urma o facultate.
Clarke a fost obligat să-şi găsească de muncă, luându-şi o slujbă de revizor contabil, dar nu a încetat nici un moment să-şi manifeste interesul pentru ştiinţă.
Apartamentul său a devenit, la un moment dat, cartierul general al British Interplanetary Society, iar Clarke a devenit preşedintele acesteia în 1949. Chiar şi când şi-a îndeplinit serviciul militar în Fortele Regale Britanice (RAF) în timpul celui de-al doilea război mondial ca operator radar, Clarke a continuat să scrie şi să trimită revistelor povestirile şi lucrările sale tehnice. Prima povestire care a văzut lumina tiparului a fost "Rescue Party", în Astounding Science, în luna mai 1946.