Societatea socialistă multilateral dezvoltată (S.S.M.D., pentru cunoscători) m-a învăţat că trebuie să ştiu cât mai multe lucruri din diverse domenii. Era principiul după care s-a ghidat ani de-a rândul învăţământul românesc, de unde şi contradicţiile existente între acesta şi sistemul educaţional din societăţile capitaliste, care merge pe un alt principiu, acela al ultra-specializării. Am învăţat, după cum se spune, din toate câte puţin. Şi circula o vorbă prin mediile studenţeşti cu ceva vreme în urmă, aceea că facultatea nu face decât să te înveţe unde şi cum să cauţi. Ceea ce era, oarecum, contradictoriu pentru un student care avea posibilitatea să vadă cum merg lucrurile într-o facultate străină, chiar şi numai pe durata unei scurte burse. Am avut colegi care, plecaţi la astfel de burse pentru un întreg an şcolar, constatau că au rămas în urma faţă de cursurile autohtone, dar odată sosiţi le înţelegeau mai bine.

Am fost suprasolicitat în fiecare şcoală parcursă, de la clasele primare şi până la facultate, de programa încărcată (de foarte multe ori cu diverse prostii depăşite) rămasă şi astăzi drept moştenire a unui sistem care a căzut de mult, dar care este prezent mai peste tot în România: de la colţul de stradă al bârfitorilor şi până la nivel academic, relaţii de afaceri, etc.

Am ajuns să ştiu, căutând aşa cum am fost învăţat, despre o sumedenie de lucruri despre care un locuitor obişnuit din vest (asa cum sunt mai toţi) habar n-are şi chiar se întreabă de ce şi-ar încărca memoria şi şi-ar pierde timpul cu lucruri care n-au treabă cu job-ul lui curent. Şi la ce-mi foloseste?
(De fapt, rutina de acolo este atât de mare, iar procedurile atât de stricte încât, dacă vrei să supravieţuieşti, eventual să trăieşti cât de cât bine, este de preferat să nici nu te bagi în domenii contigue ori complinitoare şi nici măcar să nu pomeneşti că te interesează.)