|
O biografie si o bibliografie a lui Arthur C. Clarke |
|
Scris de RomaniaSF Online
|
|
duminică, 23 martie 2008 |
 Arthur Charles Clarke s-a născut la 16 decembrie 1917 în orăşelul Minehead, Somerset, de pe coasta Angliei. Cel mai mare dintre cei patru copii, i-a plăcut de mic să privească stelele şi a fost un entuziast cititor al popularei reviste Astounding Stories. Când Clarke avea 14 ani, tatăl său a murit, iar familia sa a intrat într-o perioadă de recesiune financiară. Mama lui a început să predea lecţii de citit pentru a câştiga ceva bani, dar aceştia au fost insuficienţi pentru ca fiul ei cel mare să poată urma o facultate.
Clarke a fost obligat să-şi găsească de muncă, luându-şi o slujbă de revizor contabil, dar nu a încetat nici un moment să-şi manifeste interesul pentru ştiinţă.
Apartamentul său a devenit, la un moment dat, cartierul general al British Interplanetary Society, iar Clarke a devenit preşedintele acesteia în 1949. Chiar şi când şi-a îndeplinit serviciul militar în Fortele Regale Britanice (RAF) în timpul celui de-al doilea război mondial ca operator radar, Clarke a continuat să scrie şi să trimită revistelor povestirile şi lucrările sale tehnice. Prima povestire care a văzut lumina tiparului a fost "Rescue Party", în Astounding Science, în luna mai 1946. | | Nu exista comentarii |
|
Ultima actualizare ( duminică, 23 martie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Cine este, de fapt, Capitanul Nemo? |
|
Scris de Mugur Cornila
|
|
duminică, 17 februarie 2008 |
|
„Asemenea oamenilor, revistele ajung şi ele pe alei înfundate. Asemenea oamenilor, revistele au şi ele momente de trezire, momente în care e nevoie doar de un impuls pentru a-şi reveni şi a merge mai departe, găsind, în ele însele, în puterea-de-cîndva sau în noile condiţii socio-culturale, resursele de a o lua de la capăt.”
Asa îşi începe Michael Haulică editorialul intitulat „La drum!”, editorial cu care face deschiderea noii şi, totodată, vechii reviste Nautilus, acum plasată virtual şi strategic pe un subdomeniu al editurii Nemira. Ce iluzie şi, în acelaşi timp, cît adevăr grăieşte Michael Haulică în ceea ce priveste acel impuls - mai ales în legătură cu oamenii, pe care ţi-l dau situaţiile şi evenimentele critice, aparent fără ieşire.
Pentru mine personal, editorul Valentin Nicolau, cel care mi-a dat un ultim impuls, a fost un exemplu de poveste de succes şi un vrăjitor al cărţii, iar omul Valentin Nicolau - un om special. Vremurile se schimbă, oamenii se schimbă odata cu ele. N-am tăgăduit - şi niciodată nu voi spune altfel - că, într-un moment de cotitură, Valentin Nicolau mi-a întins o mînă de ajutor. Poate una esenţială. Îi mulţumesc pe această cale, la fel cum am făcut-o public în mai multe rînduri.
| | 7 comentarii |
|
Ultima actualizare ( luni, 18 februarie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
CARTEA: un spectacol virtual de cinema |
|
Scris de Ovidiu Petcu
|
|
duminică, 17 februarie 2008 |
 S-ar zice că titlul cochetează cu una dintre expresiile favorite ale amicului Felix Moga, părând, adică, un... „pleonasm greşit”: ce poate fi „mai virtual” decât lumile proiectate pe o pânză ? Jocurile în 3D, spuneţi? Am reţinut.
Să revenim la „carte”.
Iată CARTEA: mai multe pagini legate astfel încât să putem citi cuvintele tipărite pe ele – aşa cum ştie toată lumea. Ei bine, atât la scriitor cât şi la cititor, toate problemele care se leagă de carte încep cu această activitate: „cititul”.
Ştim că CITITUL constă în a urmări semnele scrise în paginile cărţii astfel încât să înţelegem legarea literelor în cuvinte şi a cuvintelor în fraze. De asemenea, ştim că, de regulă, atât autorul cât şi cititorul deprind cititul în clasa întâi primară. Ne amintim cu toţii dificultatea de a pronunţa literele unui cuvât ca „legate”, tendinţa iniţială fiind aceea de a le rosti separat unul de altul. | | Nu exista comentarii |
|
Ultima actualizare ( duminică, 17 februarie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Scris de Dan Popescu
|
|
duminică, 17 februarie 2008 |
 În anul 2007 am încasat cîţiva ghionţi faini - probabil pentru că era necesar să îmi (re)amintesc o regulă de bază în universul real: dacă vreau să schimb ceva pe/în lumea asta, trebuie să încep cu subsemnatul. Rezultatele se vor vedea curînd, sper eu. Deocamdată vă informez numai că, în aproximativ o săptămînă, reiau activităţile privitoare la Premiile Sigma, cu atît mai importante cu cît, iată, se pare că 2007 nu a mai avut premii ROMCON sau ARSFAN. Timp ar mai fi, dar nu stiu dacă se vor mai găsi pălmaşi care să se înhame la treabă...
Ingineraşu' de mine a continuat să înregistreze apariţiile editoriale F, SF şi slipstream-iste. Lista de azi, 15.01.2008, conţine 144 titluri (cu tot cu unele reeditări), dintre care 24 aparţin unor autori români: 14 dinafara fandomului (5 sunt în curs de verificare dacă au sau nu vreo tangenţă cu domeniul F & SF!) şi 10 dinspre fandom. | | 1 comentariu |
|
Ultima actualizare ( duminică, 17 februarie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Traducerea traducerilor: America One |
|
Scris de Victor Martin
|
|
duminică, 17 februarie 2008 |
 Traducerile fac victime. Mai ales în domeniul science-fiction-ului. Multitudinea de mici festivaluri şi târguri de carte din Occident şi S.U.A. dau iluzia multor editori români că premiile primite reprezintă garanţia valorii; poate a valorii în bani. Piaţa de carte science-fiction s-a umplut de traduceri-fluviu, la baza acestora stând confuzia între romanul „comercial” şi cel „subţirel”. După modelul manelelor, compilaţii ale unor voci detestabile, grefate pe melodii vechi, de excepţie, au apărut romane SF diluate, tip „manea”, lucrări lipsite de originalitate, conţinând idei extrase din surse mai vechi. Acesta e modelul vestic. El păcăleşte mulţi autori români, care, în lipsa banilor pentru tot felul de premii, recurg la publicitatea agresivă; cei care au posibilităţi materiale şi morale.
Unul dintre autorii cu posibilităţi este George Lazăr, conducător de ziar local şi, mai nou, de revistă care publică traduceri SF; mai prăfuite sau mai puţin prăfuite. Cu o execepţie, o proză mai mult decât slabă, apărută în primul număr al “colecţiei”; a susnumitului, desigur. | | 3 comentarii |
|
Ultima actualizare ( duminică, 17 februarie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|