Japonia este un gigant al industriei jocurilor video şi, în ultimii ani, genurile anime şi manga au crescut în popularitate în întreaga lume. Cu toate acestea, romanele science fiction japoneze sunt aproape necunoscute în afara graniţelor ţării.

În anul 2007, Japonia a găzduit primul Worldcon din Asia. Unul dintre scopurile acestei manifestări a fost acela de a creşte vizibilitatea science fiction-ului japonez, iar spaţiile dealerilor au fost dotate special cu un panou care afişa, în limba engleză, informaţii despre legenda SF-ului japonez, Sakyo Komatsu. Cu toate acestea, la mai toate evenimentele care au avut loc a existat o mare discrepanţă între aşteptările fanilor străini şi a celor japonezi. Limba s-a dovedit a fi o barieră dificil de trecut, iar majoritatea evenimentelor SF japoneze au oferit doar o traducere minimală, făcând dificilă pentru audienţă incursiunea în SF-ul japonez contemporan.

Genul science fiction a fost, pentru David Bowie, o unealtă foarte bună. Primul său mare hit, "Space Oddity" (1969), vorbeşte despre un astronaut care moare pe orbită din cauza extazului mental generat de spaţiul nesfârşit, subiect în mod evident inspirat de „călătoria în monolit” de la sfârşitul filmului lui Kubrick: Odiseea spaţială 2001. Lansarea single-ului a fost amânată pentru a coincide cu prima aselenizare, şi imediat a fost propulsat în topurile britanice pe locul 5, dar acest lucru nu a fost suficient pentru a intra şi în topurile americane.

Bowie n-a fost deloc străin de science fiction, dovadă că o parte dintre primele lui piese au avut teme inspirate din acest gen literar. "We Are Hungry Men" (1967) vorbeşte despre un om de ştiinţă, un mesia autoproclamat care tocmai a descoperit o nouă soluţie tehnologică pentru rezolvarea problemei suprapopulării cronice – pentru ca, în cele din urmă, acesta să afle că mulţimea căreia i se adresa a găsit o soluţie mai veche, aceea a canibalismului.

Florin Pîtea - Gangland, Editura Diasfera, Bucureşti, 2006