|
Cum apucam o idee de jugulara |
|
|
|
Scris de Jay Lake si Ruth Nestvold
|
|
miercuri, 17 decembrie 2008 |
 Jay Lake traieste in Portland, Oregon, unde lucreaza la numeroase proiecte literare. In 2008 a publicat doua romane, Escapement (Tor Books) si Madness of Flowers (Night Shade Books), iar povestirile sale apar cu regularitate in revistele specifice din intreaga lume. Jay este castigatorul unui premiu John W. Campbell pentru "Cel mai bun scriitor nou" si multiplu nominalizat la premiile Hugo si World Fantasy. Blogul sau poate fi vizitat la adresa jaylake.livejournal.com iar website-ul oficial la www.jlake.com.
 Ruth Nestvold a publicat in Asimov's si Realms of Fantasy si, recent, a fost finalista pentru premiile Tiptree si Sturgeon. Este doctorand in literatura cu specializare in genurile literare si hiperfictiune. Dupa ce a terminat academia, a inceput sa traduca pentru a-si putea "hrani morbul scrisului". Website-ul sau personal poate fi vizitat la adresa www.ruthnestvold.com.
Articolul de fata este continuarea unui alt articol, Anatomia unei idei, publicat cu acordul autorilor si cu sprijinul revistei IRoSF.com (The Internet Review of Science Fiction), prin amabilitatea editorului sau, Blunt Jackson (Bluejack). Thank You, Blunt!
Am scris in articolul trecut despre cum apare si cum se poate lucra cu o idee literara. Acum vom discuta despre cum este generata aceasta idee.
Povestile curg prin fiecare dintre noi permanent. Gandim in structuri narative si, uneori, visam in termenii unui scenariu. Miturile si religiile se bazeaza pe povesti si psihanaliza. Povestile sunt produse ale vietii. Copiii se intorc acasa de la scoala razand si povestind despre cum un coleg de clasa a facut nu stiu ce nazbatie. Elevii de liceu povestesc exagerand deseori despre excesele de la cheful de vinerea trecuta. Memo-urile, darile de seama, descrierile produselor pe care le cumparam sunt toate niste naratiuni menite sa comunice ceva, sa convinga, sa influenteze. Povestiri, mai pe scurt.
| | Nu exista comentarii |
|
Ultima actualizare ( duminică, 25 ianuarie 2009 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Curat atitudine morala, coane Maitre! |
|
|
|
Scris de Catalin Ionescu
|
|
duminică, 20 iulie 2008 |
 Revista Helion numerele 3-4 (8-9), iulie-septembrie 2007, a publicat, sub semnătura lui Cornel Secu, două materiale extrem de violente la adresa subsemnatului (şi nu numai), editorialul intitulat „O minimă exigenţă”, precum şi „Neica Nimeni şi Sfârâiacul”.
La câteva săptămâni, pe la începutul lui septembrie 2007, am trimis redacţiei Helion un mail prin care solicitam publicarea unui Drept la replică.
Răspunsul primit de la redacţia Helion a fost o lungă tăcere. De altfel următorul număr al Revistei Helion, adică 1-2 (10-11), februarie-aprilie a apărut spre sfârşitul lunii mai 2008, fără a publica Dreptul la replică. Singurul comentariu, mai degrabă en-passant, este finalul noului editorial: „Blazonul Helion a însemnat întotdeauna o atitudine morală, dublată de un sistem de valori de la care nu s-a abdicat niciodată.” Curat atitudine morală, coane Maître!
Orgoliosul Cornel Secu se dovedeşte incapabil să sară peste umbra sa şi să recunoască – deschis – că, lăsându-se purtat de vâltoarea jihad-ului său personal, a întrecut orice limită a bunului simţ. În consecinţă, ar fi o prostie din partea mea să-i amintesc că Dreptul la replică face obiectul articolului 10 din Codul deontologic al ziaristului, adoptat de Clubul Român de Presă, sau că în articolul 9 din acelaşi document se precizează că „Ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia, face acuzaţii nefondate ... ori calomniază săvărşeşte abateri profesionale de maximă gravitate.”. La urma urmei, ce treabă are Revista Helion de acum şi al său mult stimat şi iubit redactor-şef, cu Codul deontologic al ziaristului?!
Iar eu mă opresc aici şi vă invit să lecturaţi în continuare Dreptul la replică pe care Cornel Secu nu a fost în stare să-l publice.
| | 1 comentariu |
|
Ultima actualizare ( duminică, 20 iulie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Anatomia unei Idei |
|
|
|
Scris de Jay Lake si Ruth Nestvold
|
|
sâmbătă, 07 iunie 2008 |
 Jay Lake traieste in Portland, Oregon, unde lucreaza la numeroase proiecte literare. In 2008 a publicat doua romane, Escapement (Tor Books) si Madness of Flowers (Night Shade Books), iar povestirile sale apar cu regularitate in revistele specifice din intreaga lume. Jay este castigatorul unui premiu John W. Campbell pentru "Cel mai bun scriitor nou" si multiplu nominalizat la premiile Hugo si World Fantasy. Blogul sau poate fi vizitat la adresa jaylake.livejournal.com iar website-ul oficial la www.jlake.com.
 Ruth Nestvold a publicat in Asimov's si Realms of Fantasy si, recent, a fost finalista pentru premiile Tiptree si Sturgeon. Este doctorand in literatura cu specializare in genurile literare si hiperfictiune. Dupa ce a terminat academia, a inceput sa traduca pentru a-si putea "hrani morbul scrisului". Website-ul sau personal poate fi vizitat la adresa www.ruthnestvold.com.
Articolul este publicat cu acordul autorilor si cu sprijinul revistei IRoSF.com (The Internet Review of Science Fiction), prin amabilitatea editorului sau, Blunt Jackson (Bluejack). Thank You, Blunt!
„De unde vin ideile?”
Aceasta este, desigur, clasica intrebare a unui scriitor in devenire. In fictiunea speculativa, intrebarea se pune, probabil, mult mai serios decat in alte genuri. Sunt multe moduri de a raspunde la aceasta intrebare si multi scriitori care incearca sa raspunda, dar noi ne vom opri doar la doua aspecte principale.
Primul aspect al acestei intrebari este o chestiune de definitie. Ce este o idee? Ce inseamna, de fapt, sa ai o idee? Si, mai important, ce face ca o idee sa fie potrivita pentru genul SF sau Fantasy? (continuare in corpul articolului)
| | Nu exista comentarii |
|
Ultima actualizare ( sâmbătă, 07 iunie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Pre-apocalipsa unei conditii |
|
|
|
Scris de Mugur Cornila
|
|
luni, 05 mai 2008 |
A Handbook to Literature defineste science fiction ca fiind: "O forma a fanteziei in care faptele stiintifice, supozitiile sau ipotezele alcatuiesc, prin extrapolare logica, esenta aventurilor in viitor, pe alte planete, in alte dimensiuni temporale sau in cadrul unor noi legi stiintifice". Aceeasi carte defineste fantasy ca fiind "o opera care isi plaseaza actiunea intr-o lume neexistenta si ireala, un tinut de basm, cu personaje incredibile si ireale, care foloseste principii fizice si stiintifice nedescoperite inca sau opuse celor prezentate intr-o lume science-fiction sau utopica" (Holman). | | Nu exista comentarii |
|
Ultima actualizare ( luni, 05 mai 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|
Terapia cuvantului scris |
|
|
|
Scris de Mugur Cornila
|
|
duminică, 06 aprilie 2008 |
|
Toti stim, daca nu de la prieteni si din vorbe de duh, macar din presa ori de pe Discovery, ca vraja cuvintelor tiparite este vadit mai apriga decat a celor volatile, iluzoriu contrastante, de pe orice pagina de web privita printr-un ecran. Puterea cuvintelor asternute pe un suport, fie pietre, pergament ori hartie, a ridicat si daramat civilizatii si imperii, a impus religii, a purtat razboaie sangeroase si, de multe ori, nedrepte. De la aparitia tiparnitei, cuvantul scris a devenit regele de necontestat al comunicarii dintre oameni si i-a dat imaginatiei acestuia un avant exponential. Pur si simplu, a impins civilizatia umana la nivelul la care se afla astazi. Nici chiar televiziunea nu reuseste sa detroneze, de atata vreme, dominatia semantica izvorata din cuvantul scris. Ei bine, mai exista si exceptii.
| | 1 comentariu |
|
Ultima actualizare ( duminică, 06 aprilie 2008 )
|
|
Citeşte mai departe...
|
|
|