1. Descrieti, pe scurt, secolul XX, conform experientei, credintelor si sentimentelor proprii.
2..Care considerati ca sunt primele 3 cele mai importante puncte tari si puncte slabe ale umanitatii acestui secol?
3. Cum va imaginati evoluind lumea in mileniului trei? “Mileniul III va fi religios sau nu va fi deloc”?
4. Ce tip de societate credeti ca se va impune in lume in urmatorii 50-100 de ani? Care sunt motivele?
5. Credeti ca va exista un salt de evolutie a omenirii in urmatorii 50 de ani? Detaliati raspunsul
6. Ar fi necesara gandirea unui alt tip de societate? Daca da, care ar trebui sa fie reperele dupa care sa se ghideze aceasta? Daca nu, motivati.
7. Care sunt intrebarile si problemele fundamentale pe care ar trebui sa le puna astazi in discutie literatura imaginarului?
8. Mai avem nevoie de science-fiction? De ce se scrie science-fiction? (incercati, daca este posibil, o definitie a genului)
9. Care este motivul pentru care, in ultimii ani (10-20), fantasy a devenit prietenul cel mai apropiat al tinerilor si nu numai, in detrimentul altor genuri?
10. Ce fel de science-fiction credeti ca se scrie (si se vinde – adica prinde) astazi?
11. Imaginati-va traind in mileniul IV. Care ar putea fi problemele cu care s-ar putea confrunta acel mileniu?
12. O societate umana intoarsa la natura? Trebuie sa inceapa lupta cu tehnologia? Este aceasta o solutie pentru reinventarea umanitatii?
13. Comentati, in cateva cuvinte, urmatoarele afirmatii:
a) Suntem singuri in Univers.
b) Nu exista Dumnezeu.
c) Telul nostru este perpetuarea speciei.
d) In foarte scurt timp omenirea se va autodistruge.
e) Nu mai poate aparea viata inteligenta in univers (universul dispare).

1-2.
Secolul XX a fost secolul unor exercitii de globalizare extrem de agresive, reprezentate de comunismul internationalist, decazut în forme din ce în ce mai degradate, si de national-socialismul de tip fascist, hitlerist. Ambele curente au mizat pe globalizarea ideologica si politica, apreciind ca obiectivul globalizarii economice se rezolva oarecum de la sine, prin vointa dictatoriala, odata ce puterea unui centru sau altul se va extinde la nivel planetar.

Secolul XX a pus la grea încercare credinta omului în idealuri umaniste, în valori ca adevarul, dreptatea, iubirea aproapelui etc., rasturnându-le adesea în opusul lor. Ca si Renasterea, s-a ambitionat sa creeze un Om Nou. Însa, daca omul universal al contemporanilor lui Da Vinci si Michelangelo miza pe dezlantuirea fara limite a fortei sale individualiste, creatoare, omul de tip nou impus de curentele „globaliste” ale secolului XX urma sa contina, între datele sale fundamentale, fanatismul fata de o Putere totalitara, acceptarea sclaviei politice, suspendarea – realizata voluntar sau prin constrângere – a libertatii sale de gândire si de actiune.

În mod paradoxal, secolul XX a fost si o perioada de dezvoltare exploziva a stiintelor si tehnicii, punctata de inventii extraordinare: automobilul, aviatia, energia atomica, radio-televiziunea, explorarile spatiale, computerul si reteaua globala a Internetului, ingineria genetica si multe altele. Îmi amintesc de o apreciere a lui Carl Sagan, care considera ca omul de astazi, napadit de problemele lui mari si mici, tinde sa scape din vedere faptul ca, sub aspectul realizarilor pomenite în acest aliniat, secolul XX este efectiv într-o noua Renastere, ce se va vedea mult mai bine de la distanta, adica de la nivelul veacurilor ce urmeaza.

3.
Un autor de anticipatii care se doreste „serios” trebuie sa învete din pildele înaintasilor, retinând ca eforturile de imaginatie prospectiva ale acelora au fost, în general, împinse spre ridicol de confruntarea cu imaginea ulterioara a lumii reale. Pentru noi, „a imagina Mileniul III” este important în masura în care ne rezumam sa propunem nu solutii valabile, ci modele fictionale înzestrate cu o sugestivitate exemplara. Mileniul III reprezinta, oricum, o imensitate de timp a carei harta ramâne greu de schitat de mintile noastre, dar pe care – ca literatura – avem sansa de a încerca s-o desenam asa cum dorim. Si cum putem fiecare, desigur. Absurdul începe acolo unde nu mai facem distinctia între literatura si realitate, dând propriile noastre inventii drept certitudini ale lumii de mâine.

Hotarât lucru, o asemenea întrebare te pune în situatia paleocrestinului provocat sa-si imagineze, în anul 100 dupa Cristos, Mileniul II. Putea, eventual sa creada ca întreaga lume a viitorului va fi eminamente crestina, fiindca el însusi era astfel si milita pentru raspândirea credintei sale. Putem sa ne imaginam si noi o lume a coloniilor umane diseminate în Cosmos, a ciborgilor care vom fi prin implantari de tot felul, a teleportatiei general accesibile. Dupa cum putem, de asemenea, sa ne închipuim un Mileniu III de numai câteva decenii, în eventualitatea ca o catastrofa naturala, ori terorismul international înzestrat cu arme de distrugere în masa vor reusi sa puna capat planetei, deci si anticipatiilor noastre. În asemenea situatii aproape nu mai conteaza daca mileniul în cauza va fi sau nu va fi religios. Exista sansa ca el „sa nu mai fie deloc” tocmai datorita fundamentalisului religios proliferat.

4.
Cred ca omenirea, inclusiv conducatorii ei, vor avea suficienta întelepciune încât sa faca si pe mai departe „exercitiul la bârna” pe care îl executa de când e istoria istorie. Uneori mai cazi de pe aparat, important e sa te ridici si sa mergi mai departe.

Sau, poate, e exagerat spus „cred”? Ajunge sa sper?

7.
Ca istoric al anticipatiei (al celei românesti în orice caz!), am putut sa observ un lucru îmbucurator, si anume: de la începuturile sale, SF-ul s-a schimbat în câteva rânduri si se schimba în continuare. Unii vor fi suferind din cauza asta, leganându-se în iluzia ca numai modul lor de a anticipa e valabil si ca, în consecinta, alte chipuri adoptate de gen ar fi un SF macar corupt, daca nu chiar mort de-a binelea. Eu unul admit ca anticipatia nu poate sta multa vreme în aceleasi tipare, fara sa se osifice. Experientele ei dintr-un anume moment (ma refer la cele dovedite ca valabile) ofera o baza pentru altele noi, si chiar invita la abordarea lor. Observ, de pilda, ca autorii de astazi sunt mai interesati de fantasy si de horror decât cei de dinaintea lor. Nu e neaparat o orientare inedita, întrucât amestecul genurilor – SF, fantastic (chiar si în nuanta horror), realism – a constituit o formula tentanta înca de la Victor Papilian, eu însumi fiind unul dintre cei care l-au cultivat cu premeditare. Vorbesc de un amestec, de o fuziune si chiar o sinteza de elemente, în stare sa dea ceva nou. Astazi mi se pare ca sinteza aceasta nu se mai urmareste ca un scop bine definit al anticipatorilor. Citesc uneori lucrari pur si simplu horror, date drept SF postmodern, ceea ce nu ma prea convinge. Când ne lansam în plin gen proxim, fara sa ne propunem o sinteza generica si motivica, riscam sa fim tratati pur si simplu drept autori de literatura horror, iar pretentiile noastre de a scrie SF cu fata schimbata vor fi mai greu luate în serios. Fireste, este în cauza o literatura a imaginarului, însa si imaginarul are formele sale distincte. Eu recomand în continuare depasirea granitelor si interferentele generice, însa avertizez asupra riscului de a patrunde în alte teritorii pâna acolo unde SF-ul nu numai ca nu va fi recunoscut în substanta lui originara, dar nici nu va mai fi SF. Ceea ce nu-i, în fond, un pacat, cineva poate sa se consacre total genului horror si chiar sa-si faca un bun nume din asta. Dar n-am sa-l pot lua în seama când discut texte SF. Sa-l discute horroristii!

8.
Bineînteles ca mai avem nevoie de science-fiction! Când n-o sa mai fie nevoie de asa ceva, genul va sucomba de la sine. Câta vreme, însa, stiintele si tehnologiile contemporane continua o cursa care îti taie rasuflarea, e limpede ca fictiunile îsi au mai departe locul în marginea unui asemenea fenomen, fie ca anticipeaza, fie ca avertizeaza, fie ca doar speculeaza pe seama unei lumi în accelerata schimbare. De o definitie a genului, regret, nu ma ocup acum, îmi amân placerea pentru un alt prilej, mai favorabil bunei dispozitii si umorului.

9.
Spre deosebire de SF-ul traditional, care nu e nici el opus prin structura tratarilor literare, dar admite sa fie „zgândarit” si de catre autori cu mai putin talent în acest sens, orientarea fantasy pretinde din capul locului buni povestitori, oameni înzestrati sub raport stilistic, capabili sa sustina firul complicat al unei actiuni, sa scoata din neant figuri spectaculoase, sa imagineze conflicte de tot felul, în fine, sa propuna basme noi. Dupa cum o atesta succesul lui Tolkien (carti si transpuneri cinematografice), placerea basmelor remodelate pe subiecte fantasy ramâne nealterata, iar tinerii sunt principalii ei degustatori. Îi includ aici si pe cei ce-si pastreaza sufletul tânar pâna la adânci batrânete.

13.
Iata si raspunsurile la propozitiile-test.
a) Singuri în Univers? Ei, si ce-i cu asta? Cunosc oameni care se simt singuri în mijlocul multimii si tot îsi duc crucea mai departe. Eu n-am nici o dovada ca n-am fi singuri, dar am simtit nevoia sa scriu despre „ceilalti” ca si cum ar exista.
b) Nu exista Dumnezeu. Cândva eram mult mai sigur de asta. Între timp am mai evoluat prin vârste, am început sa iau seama la coincidente, la noroc si nenoroc, la infinita varietate a caramizilor lumii, la diverse armonii etc., si nu mai sunt sigur de nimic.
c) Perpetuarea speciei. Da, e si asta un tel, pentru unii mai mult chiar decât pentru altii. Detest frazele care generalizeaza excesiv. Dintre atâtea alte scopuri ale existentei, de ce sa alegem doar unul singur si sa-l absolutizam?
d) Omenirea se va autodistruge. Posibil. Dar daca nu se va autodistruge? Ce va face mai departe, biata de ea? Când putea sa rezolve totul dintr-o data, cu minime eforturi si investitii...
e) Universul dispare. Ce simplu era pentru unii: dupa mine (dupa noi) potopul!