1. De ce ti-ai facut editura? Si cum merge cu detergentii?
R: Mi-am făcut editură ca să nu mai fiu nevoit să trudesc la stăpîn (a se citi: să nu mai traduc cărţi alese de alţii, ci să aleg eu cărţile, iar alţii să le traducă). Mi-am făcut edtură fiindcă asta ştiu să fac şi-mi place să fac: cărţi; nu înseamnă însă că, pînă în prezent, editura asta a fost şi altceva decît un hobby. Detergenţii: merge bine, sîntem in plin sezon de vînzări. Mă pricep ŞI să vînd detergenţi, dar nu-i o meserie care să îmi aducă altceva decît bani, satisfacţiile intelectuale mi le găsesc altundeva.

2. Unde este sf-ul de ieri, fandomul de ieri? Ce s-a intamplat cu tinerii care sufocau cenaclurile acum 15-20 de ani?
R: Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Nu produc cărţi pentru un fandom, ci pentru cititori. Care-s puţini, e drept, dar se găsesc destui pentru a face o editură să nu meargă în pierdere (dacă editura în cauză ştie să-şi gestioneze cum trebuie resursele). Cît despre tinerimea care sufoca cenaclurile acum 15-20 de ani, probabil că s-a încadrat în cîmpul muncii şi-şi vede de ale sale: bate la nevastă, se uită la TV la Andreea Marin şi bea de stinge. Sau (dacă tinerimea în cauză a fost îndeajuns de deşteaptă şi s-a orientat corect din punct de vedere profesional) şi-a luat cîmpii la timp şi-a plecat să facă bani pe alte meleaguri. Nu mă omor după ideea de fandom; am participat la o singură şedinţă a unui cenaclu, în oraşul meu natal, şi mi-a ajuns: băieţii stăteau pe-o terasă şi mîncau seminţe uitîndu-se după fete (era vară şi aveau ce vedea, nu-i vorbă!); am aflat că de vreun an îşi doreau să producă un fanzin, dar nu ştiau ce să bage în el, fiindcă doar unul din ei scria (prost, pînă şi ei erau capabili să recunoască asta). Lăsînd gluma la o parte: tinerii de-acum 15-20 de ani care umpleau cenaclurile n-aveau altceva mai bun de făcut. Acum au. Un cenaclu n-are ce face cu aplaudaci sau cu spectatori. Un cenaclu e o adunare de creatori care se consultă (şi uneori se insultă) în privinţa creaţiilor lor. Iar asta presupune existenţa unor creatori; care se nasc, nu se fac.

3. Cate perechi de pantofi (n) schimbi pe luna?
(daca n=1 - continuarea intrebarii este: merita sa investesti in carte? iti scoti banii pentru un trai decent?
Daca n>2 - continuarea intrebarii este: ai vreun sfat pentru cei care s-ar gandi sa-si scoata o revista SF, mergi pe ideea lui Bufnila ca publicatiile sf ar trebui sa "vanda" sapun marca lightspeed si tzoale martiene pentru a ajunge la un liman?)

R: Ai pus greşit întrebarea. Nu numărul pantofilor mi-a caracterizat vreodată bunăstarea (port vara pantofi sport şi iarna bocanci, pînă se rup, iar atunci îmi cumpăr alţii); eventual, m-ai putea întreba de numărul cărţilor pe care mi le cumpăr lunar. Dar pe astea am încetat să mi le contabilizez. Am să-ţi răspund însă la întrebările adiţionale: da, merită să investeşti în carte, se pot face bani frumoşi dintr-o editură; cu condiţia să poţi investi îndeajuns de mult de la bun început şi să intuieşti trendul pieţei (ca în oricare altă industrie). O revistă SF, exclusiv SF, n-aş sfătui pe nimeni să facă. Dar nu văd nimic rău în a include reclamă în paginile unei reviste (între texte, desigur). Reclama e sufletul comerţului. Dar sponsorizarea e mama culturii adevărate.

4. Industria SF nu exista la noi. Ce ti-ar trebui s-o pui pe picioare? Ai cateva idei in acest sens?
R: Bani. Dar nu mă interesează să pun pe picioare o industrie SF. M-aş mulţumi să ştiu că editura mea prinde cheag, fără a se baza exclusiv pe SF; nu mă număr printre fundamentaliştii genului. Am idei şi, cît de curînd, voi avea ocazia să văd dacă au fost ideile potrivite. Despre asta însă vom discuta, mai bine, prin primăvară.

5. Zborurile suborbitale turistice sunt pe-aproape. Cand iti iei bilet?
R: Cînd o să fie îndeajuns de ieftin respectivul bilet încît să nu-mi pară rău că n-am dat banii în cauză pe altele, mai necesare.

6. Unde este ALAIR? De ce, cum, cand, unde?
R: ALAIR (cu această denumire sau cu alta, e de văzut) va exista. Criteriile de acceptare vor fi însă mai severe decît le-am conceput iniţial. Nu vreau să mă asociez cu nimeni doar de dragul asocierii; şi nu vreau să fac muncă patriotică, iar alţii să profite, am făcut destulă pe vremea lui Ceaşcă.

7. De ce esti al naibii cu noii veniti pe grupurile de discutii?
R: Nu sînt al naibii, sînt doar obiectiv. Şi nu sînt al naibii cu noii-veniţi, ci cu neaveniţii. E o uşoară (dar deloc subtilă) diferenţă.

8. Imi poti numi 3 scriitori agramati?
R: Nu. Nu există scriitori agramaţi. Există o diferenţă enormă între un scriitor şi un autor, în primul rînd, pe care m-am plictisit să o tot detaliez şi subliniez. Există şi o mulţime de veleitari cu ifose de autori şi cu un tupeu nemărginit care au convingerea fermă că nesimţirea poate înlocui erudiţia; abilitatea de dactilografi (reală sau doar pretinsă) le ţine loc de îndreptar ortografic şi se mîndresc că au inventat apa caldă. Nu mă miră numărul mare al acestui soi de sub-indivizi. Existenţa lor e conformă postulatului lui Sturgeon: „Ninety percent of everything is crap”. Mulţi, Doamne, mulţi da' proşti! Pe scurt: un scriitor, unul adevărat, nu poate fi agramat; reciproca e adevărată: un agramat nu va deveni în veci scriitor. Poate doar autor de volum publicat în regie proprie.

9. Un verdict despre starea "natiunii"?
R: Un verdict? Stăm prost, monşer. Nu încetez a mă mira, zi după zi, că n-am atins încă fundul prăpastiei, locul ăla de unde nu mai există decît o singură cale: în sus.

10. Poti numi 5 motive pentru care NU ar trebui sa intram in Europa?
R: Nu. Ştiu însă o mie de motive pentru care NU AM MERITA să intrăm în Europa. Din fericire pentru noi, europenii sînt mai indulgenţi cu acest popor de leneşi, stupizi şi nespălaţi decît sînt eu însumi.