Francis Heylighen este profesor si cercetator la "Free University" din Brussels, unde conduce grupul de cercetare trans-disciplinara "Evolutie, complexitate si cognitie". Este, de asemenea, editor colaborator al proiectului Principia Cybernetica, o organizatie internationala pentru dezvoltare colaborativa si filosofie evolutionista a sistemelor.
Principalul obiectiv al cercetarilor sale il constituie evolutia complexitatii. Este preocupat indeosebi de cat de departe se poate ajunce cu crearea si dezvoltarea organizarii (tranzitia metasistemelor). Ca un adevarat adept al interdisciplinaritatii, a publicat articole in reviste si ziare pe diverse domenii stiintifice, de la fizica matematica si pana la psihologie.

Mai multe despre Francis Heylighen (informatii, referinte, lucrari si articole publicate)...

Cu toate ca accelerarea dezvoltarii tehnologice si complexitatea ei au facut aproape imposibila prezicerea celor mai mari realizari ale omenirii, la scara mare factorii statistici – precum bunastarea, durata medie de viata, inteligenta, productivitatea, viteza de transmitere si procesare a informatiei, indica o crestere surprinzator de constanta. Faptul face posibila extrapolarea in viitor a evolutiei acestor factori. Cei mai multi evolueaza exponential, dublandu-si constant viteza de crestere ori constant din punct de vedere procentual in decursul unui an. Acest fapt inseamna ca mecanismul care sta la baza producerii acestor cresteri fantastice este stabil, generand un numar de itemuri noi pentru fiecare dintre cele existente.

Chiar si asa, unele procese au o tendinta de crestere chiar si mai mare. De exemplu, populatia are o rata de crestere (in procente) mult mai mare astazi decat in secolul trecut. Acest lucru se intampla datorita progresului medical, care a marit diferenta dintre numarul anual de nasteri si numarul celor care mor (in procente).
Daca cresterea mondiala a populatiei in mileniul trecut ar fi reprezentata pe un grafic, forma acestuia ar fi hiperbolica, si nu exponentiala. Cresterea hiperbolica este caracterizata de faptul ca inversul variabilei crescatoare (de ex. 1/populatia totala) evolueaza dupa o dreapta avand panta in jos. Atunci cand aceasta dreapta intersecteaza axa y, inseamna ca variabila (populatia totala a globului, in acest caz) va avea valoarea 1/0, ceea ce inseamna infinit. Aceasta reprezentare este esential diferita de cea a unui proces de crestere exponential, adica nu va tinde niciodata catre infinit intr-o perioada finita de timp.

Daca linia care reprezinta inversul numarului total de oameni existenti azi pe glob este extinsa in viitor, vom observa ca va avea valoarea zero in jurul anului 2035. Bineinteles, o asemenea extrapolare nu este conforma cu realitatea. Este evident faptul ca populatia globului nu poate creste la infinit. De fapt, cresterea, in acest moment, este incetinita. Totusi, chiar aceasta incetinire este un eveniment revolutionar prin faptul ca intrerupe o tendinta care a existat in intreaga existenta a istoriei umanitatii.

In matematica, punctul in care valoarea unei functii continue si, in mod normal, finita, tinde la infinit, se numeste singularitate. De vreme ce operatiile matematice traditionale, precum diferentiala, integrala sau extrapolarea se bazeaza pe continuitate, acestea nu pot fi aplicate acestui punct singular. Daca ceri unui calculator sa faca operatia 1/0, acesta va raspunde printr-un mesaj de eroare. O singularitate poate fi definita si ca un punct in care modelarile matematice esueaza. Interiorul unei gauri negre este un exemplu de singularitate in geometria spatiala. Nici o teorie stiintifica nu poate spune ce se intampla dincolo de aceasta gaura neagra. Putem postula faptul ca o serie de legi se vor alica inauntru, dar aceste legi vor ramane complet ascunse privirilor noastre. In mod similar, Big Bang, momentul de inceput al universului nostru, este o singularitate temporala si nici o extrapolare nu poate descrie ce s-a intamplat inaintea acestui eveniment singular.
Matematicianul si scriitorul SF Vernor Vinge a propus situatia in care inovatia tehnologica se indreapta catre o singularitate. Stiinta pare sa evolueze intr-un proces de crestere exponential, cu o dublare a ratei de crestere la fiecare 15 ani. Totusi, aceasta perioada de dublare pare sa se diminueze datorita cresterii eficientei comunicatiilor si a procesarii cunostintelor (informatiilor) noi aparute. Insasi rata de crestere este in proces de accelerare. Aceste tendinte fac din procesul in sine un proces supra-exponential, posibil hiperbolic. Vinge a incercat sa arate ca, la un moment dat, in viitorul apropiat, timpul in care rata de crestere se va dubla va atinge valoarea zero. Acest lucru inseamna ca o cantitate infinita de cunostinte va fi generata intr-o perioada de timp finita. De la acest punct incolo, orice extrapolare pe care am face-o pornind de la datele pe care le avem astazi va fi fara sens. Lumea va fi intrat intr-o alta etapa in care se aplica reguli cu totul si cu totul noi. Indiferent de ce se va intampla cu lumea pe care o stim, ceea ce va urma va fi dincolo de imaginatia noastra.

O serie de informatii care sustin aceasta ipoteza pot fi intalnite intr-un tabel al lui Peter Peeters, tabel in care timpul scurs intre descoperirile fundamentale ale omenirii si momentul punerii lor in practica este reprezentat in raport cu anul in care inventia a fost aplicata. Graficul este o linie inclinata cu panta descendenta, care atinge valoarea zero in jurul anului 2000. Acestea sunt doar cateva date, iar implicatia faptului ca inventia respectiva va fi aplicata virtual instantaneu dupa anul 2000 nu inseamna ca progresul va tinde la infinit. Vinge insusi a plasat data de aparitie a singularitatii intre anii 2010 si 2040. Rationamentul sau se bazeaza pe dezvoltarea accelerata a inteligentei asistate de computer. In loc sa ia in consideratie IQ-ul unui individ izolat, a luat in considerare mai curand echipa alcatuita dintr-un om si un calculator. Conform celor spuse de Vinge, un om de stiinta inarmat cu o statie de lucru extrem de avansata ar putea fi capabil sa rezolve orice test de inteligenta inventat vreodata. Deoarece puterea de lucru a calculatoarelor sufera o dezvoltare exponentiala extrem de rapida, vom ajunge in curand la momentul in care echipa (sau, mai degraba, computerul - de unul singur) va atinge stadiul de inteligenta supraomeneasca. Vinge defineste acest moment ca fiind momentul in care omul va putea sa creeze o inteligenta mai mare decat a sa. Acesta este punctul in care intelegerea noastra, care se bazeaza pe experienta proprie, va claca.

Un rationament asemanator a fost propus de Jacques Vallée. Extrapoland dezvoltarea extraordinara a retelelor de calculatoare si puterea acestora de a transmite informatii, a remarcat ca, la un moment dat, toate informatiile existente vor fi disponibile instantaneu in orice punct de pe glob. Acest fenomen l-a numit “singularitate informationala”.

Aceste modele nu trebuie sa fie luate ad literam. Ele reprezinta o serie de metafore propuse pentru a stimula gandirea. Nu are sens sa fie dezbatut subiectul: cand va apare “Singularitatea” (daca ea exista cu adevarat), care este anul: 2029 sau 2035. In functie de unele variabile considerate importante sau mai putin importante si de intinderea domeniilor din care sunt adunate informatiile, putem descoperi o anume data sau alta, sau nu vom descoperi niciuna. Chiar daca nimic altceva atat de radical precum aceasta “Noua Era” nu a mai fost predictionat, metoda a punctului zero este cu siguranta foarte utila pentru a atrage atentia asupra posibilelor puncte de criza, in care chiar dinamica schimbarii este alterata. Peeters a folosit aceasta metoda cu destul succes pentru a “prezice” anumite crize istorice, precum Primul Razboi Mondial sau recesiunea economica dintre anii 1930-1945 (In mod surprinzator, modelul nu a fost adecvat pentru prezicerea celui de-al doilea razboi mondial).

Totusi, trebuie sa ne amintim ca asemenea variabile atat de abstracte si nemateriale precum inteligenta, informatia sau inovatia nu au putut fi legate de aceleasi “limite de dezvoltare” precum, spre exemplu, epuizarea resurselor. In schimb, pot fi imaginate limite care, intr-un demers pur practic, pot fi considerate “infinite”. Cateva tendinte paralele indica un tip de accelerare hiperbolica ce pare sa tinda asimptotic (punctul in care valoarea acesteia devine infinita) undeva in prima jumatate a secolului XXI. Aceasta nu inseamna ca valoarea “infinit” va fi atinsa ci ca, probabil, va avea loc o transformare fundamentala. Aceasta transformare va declansa un tip de dezvoltare cu totul nou, guvernat de legi pe care nici macar nu le putem ghici.

Referinte:
• P. Peeters: Can We Avoid a Third World War in 2010?
• Vernor Vinge on the Singularity
• The technological singularity
• Eliezer S. Yudkowsky: Staring into the Singularity
• Singularity Watch: Observatiile aprofundate ale lui John Smart cu privire la schimbarea accelerata in tehnologie si societate
• Despre Singularitate in directoarele Google