Cum v-aţi simţit când vi s-a spus că aţi devenit major(ă)? Dar cum se poate „simţi”, la majorat, tabăra de SF/academia/şcoala de vară ATLANTYKRON? Suntem pe o insulă vie?
De fapt, se poate spune că Inelul de Piatră, rebotezat de „sefiştii” cernavodeni Atlantykron, a „înviat” atunci când, în vara lui 1990, un grup de vreo 20 de împătimiţi ai extraordinarului explicabil prin ştiinţă au înfipt steagul SF-ului aici, pe „plaja occidentală”. De atunci, „aici” a devenit insula lor – cam 10 zile pe an.
Chiar aşa, au trecut 18 ani? Când şi cum?
Privesc în jur şi văd: „piciul” care ne-a trecut cu barca acum 18 ani este un serios tată de familie, iar puştiul care, pe-atunci, asculta fermecat discuţiile despre viitor este, de ani buni, „tartorul” organizării. Focurile până la cer, pe care le aprindeam să gonim senzaţia de necunoscut (noi, care eram deprinşi cu necunoscutul Spaţiului şi al planetelor îndepărtate), focurile acelea, spun, au devenit curent electric, maşinile de scris care ne împovărau din greu bagajele au devenit calculatoare, iar fanii şi autorii de SF şi-au chemat confraţii de căutări, cercetătorii, sau au devenit ei înşişi cercetători; şi, întrucât „planeta” noastră de fiecare vară, ATLANTYKRON, a devenit un fel de copie la scară redusă a planetei noastre natale, populaţia ei a fost completată cu ingineri, sportivi, softişti, artişti etc.
Maturitate?
Jocul de-a şcoala a devenit învăţare, jocul de-a copilăria a devenit gândire nonliniară iar jocul de-a frumosul încearcă să devină valoare artistică.
La mulţi ani, ATLANTYKRON!
Articol publicat în Magazinul Academiei de Vară ATLANTYKRON 2007 nr. 3/10.08.2007, Magazin realizat de Radio Atlantykron, redactor sef: Ştefan Ghidoveanu
|