Interesantă ideea lui Mugur Cornilă de a face un soi de retrospectivă subiectivă a anului 2007. Chiar curajoasă...

Dar să nu divagăm. 2007, ziceţi? Aş îndrăzni să spun că a fost un an demn de atenţie... Din mai multe punct de vedere.

Plusuri: cărţi şi reviste. Multe apariţii editoriale şi ceva autori români. I-aş menţiona pe partea fiction pe George Lazăr cu romanul „America One”, pe Victor Martin cu 2 volume, „4 proze science fiction” şi „Noaptea oraşului ilustrat”, pe Liviu Radu cu fantasy-ul „Waldermar”. Pe non-fiction i-aş aminti pe Michael Haulică cu „Nu sunt guru”, o selecţie a articolelor sale

publicate în revista Observatorul Cultural în perioada 2005 – 2007 şi pe Voicu Bugariu cu studiul „Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi”, un volum despre care se va mai vorbi, de bună seamă, în ciuda tirajului minuscul - ca să nu mai amintesc de reeditarea unui volum ceva mai vechi, „Despre science fiction” semnat de Radu Pavel Gheo. Indiscutabil, apariţiile editoriale ale autorilor români sunt un pas important spre o anume normalitate a lumii literare science fiction. Un plus special în acest context pentru Editura Tritonic, dar să nu uităm că şi alte edituri au participat la festin. Revistele îşi au şi ele rolul lor important şi trebuie amintite aici Helion-ul (plus Almanahurile sale) şi noul Sci-Fi Magazin.

Totuşi după părerea mea un alt eveniment editorial ar trebui să ţină capul de afiş în 2007: este vorba despre apariţia volumului „Enciclopedia lumii lui J. R. R. Tolkien” sub semnăturile lui Robert Lazu, Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi şi Györfi-Deák György, apărută la Editura Galaxia Gutenberg în condiţii grafice excelente. Dincolo de virtuţile directe ale enciclopediei, un instrument extrem de necesar tuturor pasionaţilor de universul lui Tolkien, acest volum mai reprezintă ceva. O poartă deschisă spre profesionalism. Dovada clară că există în science fiction-ul românesc persoane capabile de a susţine proiecte editoriale complexe, îndrăznesc să-i denumesc „cărturari” (era gata să inventez termenul de „cărturar profesionist”!) aşa cum a demonstrat că este Györfi-Deák György care, prin muncă migăloasă, talent şi modestie, şi-a adus un aport exemplar la un volum de referinţă în istoria literaturii române şi universale. Nu încerc defel să minimizez rolul coordonatorului lucrării, Robert Lazu, sau al doamnei Cernăuţi-Gorodeţchi, care au depus un admirabil efort colectiv şi individual, dar domniile lor nu sunt legate în mod direct de science fiction-ul românesc, asupra căruia încerc eu o privire fugară. Dar exact aici este şi necazul: pentru a pune la treabă cărturarii apropiaţi de science fiction trebuie de multe ori să apară persoane din afara mişcării – şi uite că am trecut pe nesimţite la...

Minusuri: paradoxal, tot reviste şi cărţi. Evident nu pot trece cu vederea „războiul” dus de domnul profesor Cornel Secu cu subsemnatul şi, la pachet, cu tot satul (global, desigur...) science fiction, care a avut nechibzuinţa să comenteze apariţiile editoriale ale clubului Helion - dar despre lucrul acesta am sentimentul nelămurit că vom mai avea de discutat… Deocamdată aştept în continuare, aşa cum se cuvine, publicarea dreptul meu la replică în paginile următoarei reviste Helion.

În altă ordine de idei, să sperăm că şi Sci-Fi Magazin îşi va croi, cu timpul, o aură mai personală. Se anunţase şi o revistă Fiction.ro anul acesta (numărul 4, dedicat lui Liviu Radu), dar nu a fost să fie... Editura Nemira a continuat politica de reeditări cu titlul schimbat, păcat că dă impresia unei atât de reduse... ţineri de minte.

Evenimentul definitoriu al anului 2007 ţine totuşi de alte coordonate. Şi mă simt dator cu o explicaţie minusculă. Personal am considerat întotdeauna science fiction-ul ca fiind literatură, dincolo de eternele discuţii despre genuri şi subgenuri, nuanţe, tendinţe, etc. Literatură care înseamnă, extinzând cercul, cultură. Şi, într-o Românie a valorilor inversate, a non-culturii asumate cu mândrie de pitecantrop de politicieni, mass-media şi nu numai, oamenii de cultură sunt singura speranţă într-un viitor normal. Or, în acest context, implicarea câtorva reprezentanţi de seamă ai culturii române în politică, la un moment de cotitură (mă refer la suportul acordat preşedintelui Băsescu de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu la referendumului pentru demiterea sa) este un fapt singular şi exemplar. Mai mult, iritarea arătată în ultimul timp de câţiva reprezentanţi ai clasei politice româneşti capabili de o ipocrizie peste medie (Bogdan Olteanu şi PNŢCD-ul) faţă de Mircea Cărtărescu şi Horia Roman Patapievici arată cu precizie un lucru interesant şi neobişnuit în zilele noastre, acela că minciuna se teme în continuare de adevăr.

Un proverb african spune: „ziua de mâine se pregăteşte de astăzi”. Şi poate că a venit intr-adevăr timpul ca toţi cei care iubesc science fiction-ul (şi deci se preocupă de impactul viitorului) să înţeleagă acest lucru.

Sărbători fericite şi un An Nou 2008 mai bun şi mai înţelept!