CALITATEA este ansamblul de proprietati si caracteristici, masurabile sau nu, ale unui produs sau ale unui serviciu ce ii ofera acestuia abilitatea de a satisface, explicit sau implicit, nevoile utilizatorului.

Definitia calitatii este, pe de-o parte suficient de vaga, lasand loc la interpretari si controverse, pe de alta o dovada a dificultatii de a gestiona o zona principial conflictuala situata la interferenta dintre producator, distribuitor si consumator. Problematica este extrem de "sensibila”, deoarece viziunile asupra aspectelor de calitate sunt diferite din perspectiva celor trei factori amintiti mai sus.

In cazul produselor alimentare, problema se complica si mai mult deoarece efectele nedorite ale consumului unui produs pot apare dupa o perioada suficient de lunga de timp si se pot manifesta in moduri diferite de la subiect la subiect, facand dificila identificarea cauzei si, implicit, a produsului care a generat problema.
Din aceasta perspectiva, redefinirea conceptului de calitate in cazul produselor alimentare devine azi extrem de importanta, caci viteza cu care se produce si se consuma a crescut extrem de mult. Se produce in spatii aflate in afara controlului direct al consumatorului, prin tehnologii de multe ori nevalidate de timp si impuse de un singur criteriu: cresterea profitului firmelor producatoare.
La acesta se adauga reactia cumparatorilor dintr-o piata globala ce isi doresc sa experimenteze continuu ceva nou, ceva cu un gust si aspect inedit, din iari sau locuri cu nume exotice. Hrana devine, astfel, o marfa care se adreseaza din ce in ce mai mult placerii, unui anume "life style" si mai putin necesitatilor nutritionale echilibrate, sanatatii organismului.

Omul acestui inceput de mileniu pare sa fie prins intr-o capcana fara iesire. Este, in acelasi timp, sursa si resursa de profit intr-un mecanism ce incita initial la consum, repede si mult pana la limita de imbolnavire si ofera, apoi, contra cost, vindecarea, antidotul.
Se spune ca omul este liber sa aleaga si, intr-un anume fel, este adevarat. Problema se pune atunci cand omul nu poate alege deoarece nu are abilitatile de a diferentia lucrurile si altul face alegerea in numele sau. Iar acest "altul” este, de cele mai multe ori, tot un mecanism al economiei centrate pe satisfacerea placerii de a trai, marketing-ul.
Sub presiunea reclamelor, oamenii nu aleg! Au doar iluzia alegerii si, in fapt, consuma ceea ce sunt invatati sa consume! Creste continuu oferta de produse si, in aceeasi masura, se intaresc si se diversifica bolile ce macina sanatatea intregii planete. Ne indreptam spre un punct critic in care trebuie sa facem o alegere importanta: Ce ne dorim in fond? Placerea de a trai sau bucuria de a trai?

Prima alternativa este bazata, cu predilectie, pe satisfacerea simturilor si "beneficiaza” de insasi limita acestora: proprietatea omului de a se obisnui cu un stimul si, implicit, nevoia de a cere mai mult, mai tare, mai repede. Pe scurt spus: in imperiul guvernat de placere se genereaza un stil de viata centrat pe CANTITATE.
A doua posibilitate ar fi legata de bucuria de a trai. Un sentiment profund, legat intim de intelegerea si participarea activa la devenirea planetei, la evolutia spirituala a Omului. Pe scurt, o traire a Sentimentului Cosmic asa cum este definita de academicianul Mihai Draganescu in cadrul unei posibile Societati a Constiintei; o redefinire a vietii omului dintr-o perspectiva centrata pe CALITATE.

Desi acest obiectiv pare utopic azi, cand viata de zi cu zi se cantoneaza in pragmatic si cantitativ, in lupta pentru maximizarea placerii in cucerirea de noi piete si nise, o atenta cautare printre randuri este in masura sa ne dezvaluie germenii unei schimbari de fond. Obiectivele principale ale programelor Uniunii Europene sunt orientate catre structurarea unei economii bazate pe cunoastere, a unei dezvoltari durabile (o dezvoltare care satisface necesitatile prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi) ce implica o reconciliere intre Om si Natura, o inclinare a balantei catre aspecte calitative ale vietii, o spiritualizare a consumului.
Putem identifica germeni ai schimbarii si orientarea efortului oamenilor de stiinta de a retntelege calitatea unor produse - mai ales a acelora ce conditioneaza sanatatea omului si a mediului, de a identifica metode de evaluare a "calitatii globale” a produselor, metode identificate empiric de experienta umana si fundamentate azi pe concepte, modele si teorii specifice stiintei Complexitatii.

I�ncercand o definitie, am putea spune ca Tesigrafia este metoda de identificare globala a unor proprietati biochimice corelabile cu: structura, functia si gradul de sanatate al unui organ analizat, starea de sanatate a unui organism viu, gradul de poluare globala a unui mediu, folosind proprietatea unei substante chimice anorganice de a cristaliza diferit in prezenta unei mici cantitati din substanta de testat (extract din biomateria analizata).
Aceasta metodologie a aparut prin 1920 ca urmare a preocuparilor unor cercetatori de a intelege procesul de morfogeneza a viului (geneza formelor), de a surprinde esenta fortelor antientropice capabile sa structureze organisme cu forme atat de diferite dar, in acelasi timp, stabile in raport cu fluctuatiile importante din mediul fizic.
Tehnic vorbind, metoda s-a nascut din observatiile facute de Rudolf Steiner, parintele antropozofiei, ce a postulat existenta unor forte structurante pe care le-a numit forte eterice si pe care le-a considerat responsabile de geneza formelor din natura. Pentru a le pune in evidenta, considera el, nu mai este suficienta utilizarea unui corp de proba, asa cum s-a facut cu evidentierea unor campuri fizice precum cel electric, cel magnetic sau gravitational ci trebuie sa "gasim reactivul sensibil la schimbarile formelor, asa cum turnesolul este sensibil la acizi si baze". si, daca problema care se urmareste este identificarea unei forte responsabile de structurarea materiei vii, pare evident ca acel "corp de proba” trebuie sa permita evidentierea interactiunii printr-un raspuns de tip forma, structura, pattern. De aici la tesigrafia lui Ehrenfried Pfeiffer (1899-1961) este doar un pas. El a pus la punct cristalizarea clorurii de cupru in prezenta unor extracte vegetale sau din organe ale diferitelor animale sau om, respectiv picaturi de sange sau alte fluide prelevate de la fiinte vii, urmarind modificarea aspectului structurii obtinute dupa cristalizare. Fara sa existe o modalitate obiectiva de evaluare a figurilor obtinute, bazat doar pe experienta, Pfeiffer nu a ajuns sa interpreteze rezultatele obtinute ci a afirmat ca "exista o sansa de utilizare a procesului in estimarea unor proprietati biologice sau chiar mai subtile”.

Activitatea sugerata de Pfeiffer a fost preluata de alti cercetatori. Astfel, la Stuttgard, doi medici - Oleg si Alla Selawry, au demarat o activitate sistematica de studiu incepand cu anul 1930. Timp de o jumatate de secol, au realizat mai multe sute de mii de cristalizari si au format stagiari veniti din lumea intreaga. Metoda a prins contur si a "explodat” in ultimii ani, in special datorita implicarii tehnicii de calcul in interpretarea obiectiva a complicatelor structuri si formarii unei metodologii de abordare in corelatie cu problematica legata de "structurarea in gradient”, sinergetica, teoria catastrofelor, viata artificiala.

Tehnica de lucru este deosebit de simpla in raport cu metodologia de analiza specific utilizata in domeniul biochimic. Pe o placa de sticla se aseaza un inel cu diametrul de 10 centimetri. In "vasul" astfel format, ce beneficiaza de o suprafata plana, se toarna o solutie de clorura de cupru avand o concentratie bine stabilita. Cativa mililitri sunt suficienti astfel pentru ca nivelul lichidului sa ramana sub un milimetru inaltime. Placa este introdusa cat mai plan intr-o "etuva" (singurul echipament specializat necesar). Aceasta incinta va asigura o temperatura constanta (28 °C), control higrometric (60%), protectie impotriva socurilor si a vibratiilor mecanice. Dupa aproximativ 10 ore, "tesigrama” astfel obtinuta este analizata.
Pattern-ul obtinut in cazul cristalizarii clorurii de cupru poate fi recunoscut usor (o structura aciculara, dezordonata, cu multi centri de cristalizare omogen distribuiti). In prezenta unei mici cantitati din substanta de analizat, acest aspect se modifica evident. Astfel:
- prezenta unor substante anorganice conduc la modificari ale granulatiei, la aglomerari, dar pastreaza acel aspect acicular specific al clorurii de cupru;
- prezenta unor substante organice (extracte de materie vie vegetala sau animala) duce la schimbarea spectaculoasa a aspectului (structuri fractale, curbe, etc.)

Fiecare specie, vegetala sau animala, pare sa aiba propria sa semnatura in forma si culoare. Totusi, nici o tesigrafie nu seamana riguros cu o alta - la fel cum doua frunze nu pot fi niciodata superpozabile, chiar daca sunt din acelasi arbore. Aceasta variabilitate ce facea dificila o interpretare prin simpla analiza vizuala, respectiv lipsa unui suport teoretic al tesigrafiei, a impiedecat utilizarea pe scara larga a metodei, in ciuda rezultatelor de exceptie obtinute de unii cercetatori. De asemenea, in cazul in care starea de sanatate a organismului investigat este buna, structura tesigramei este bine evidentiata, dar se distorsioneaza sistematic in cazul unor patologii. Din acest motiv, cristalizarea sensibila (tesigrafia) a fost utilizata in diagnoza precoce a unor boli si la ierarhizarea calitatii unor specii de plante sau animale, a calitatii solului si a mediului in general.

Iata si cateva rezultate:

Lapte matern (stanga) si vin (dreapta)

Organism sanatos (stanga) - un singur "centru de cristalizare” si un organism bolnav - mai multe centre de cristalizare (interferenta informationala?)

Tuberculoza (stanga) - Inflamatie (centru) - Sarcom (dreapta)

Un inceput de sistematizare a "alfabetului” prin care tesigrafia ne poate aduce informatii globale, un inceput ce isi asteapta temerarii pentru a transforma o nevoie, o oportunitate in valoare universala.

Mai multe amanunte la:
http://www.nature-be.com/bioelectronique/telechargement/cristallisation.pdf
http://perso.wanadoo.fr/whats4dinner/CSvuparkeplerInstitut.htm
http://perso.wanadoo.fr/whats4dinner/ensavoirplussurCS.htm

O alta metoda, ce pare sa completeze studiile experimentale dedicate intelegerii proceselor de morfogeneza, este cunoscuta sub denumirea de "cromatografie Pfeiffer" sau morfocromatografie. Inventata de acelasi Pfeiffer, metoda urmareste evaluarea obiectiva a "calitatii biologice" prin intermediul unor clase de imagini specifice (pattern).
Concret, tehnica experimentala presupune doua etape diferite:
1. impregnarea unei hartii de filtru cu sarea unui metal greu (ex. AgNo3);
2. migrarea solutiei de analizat .
Limita de impregnare si de migrare, respectiv concentratiile substantelor chimice utilizate sunt definite in baza unui protocol stabilit pe cale empirica. Interpretarea cromatogramei, in cazul utilizarii azotatului de argint, se face dupa 2-3 zile, timp in care are loc un proces de stabilizare si conturare a unui pattern.
Se utilizeaza atat cromatografia circulara, orizontala (fig.1 - stanga), cat si cea verticala (fig.1 - dreapta).

Imaginea obtinuta este dependenta de natura si complexitatea chimica a substantei de analizat si de natura ionului de metal folosit la impregnare.
Sensibilitatea extrema a acestei metode, dublata de o metodologie de analiza complexa a pattern-urilor obtinute prin metode ce includ si o abordare prin prisma geometriei fractale, sugereaza existenta unor procese de morfogeneza ce depind atat de forma geometrica a spatiului de experimentare cat si de locul si de momentul de experimentare, fapt ce ar putea deschide o directie de cercetare de mare importanta si actualitate intr-un domeniu de granita: astro-bio- geofizica.
Aceste cercetari empirice initiate aproape acum un secol si reluate in ultimii ani din perspectiva unei noi abordari stiintifice se pot constitui intr-o provocare adresata oricarui spirit tanar care doreste cu-adevarat sa participe la elucidarea misterelor ce invalui inca geneza vietii pe Pamant.

Cromatografie verticala
Cromatografie circulara
Un nou alfabet de forme si culori ce ne vorbeste despre proprietati ale Naturii, din perspectiva genezei