Skip to content

Narrow screen resolution Wide screen resolution Auto adjust screen size Increase font size Decrease font size Default font size default color cyan color green color brick color light color
Prima pagina
Tara Soarelui Rasare: SF-ul si prima societate post-apocaliptica Imprimare E-mail
Scris de Aidan Doyle   
duminică, 20 iulie 2008

Japonia este un gigant al industriei jocurilor video şi, în ultimii ani, genurile anime şi manga au crescut în popularitate în întreaga lume. Cu toate acestea, romanele science fiction japoneze sunt aproape necunoscute în afara graniţelor ţării.

În anul 2007, Japonia a găzduit primul Worldcon din Asia. Unul dintre scopurile acestei manifestări a fost acela de a creşte vizibilitatea science fiction-ului japonez, iar spaţiile dealerilor au fost dotate special cu un panou care afişa, în limba engleză, informaţii despre legenda SF-ului japonez, Sakyo Komatsu. Cu toate acestea, la mai toate evenimentele care au avut loc a existat o mare discrepanţă între aşteptările fanilor străini şi a celor japonezi. Limba s-a dovedit a fi o barieră dificil de trecut, iar majoritatea evenimentelor SF japoneze au oferit doar o traducere minimală, făcând dificilă pentru audienţă incursiunea în SF-ul japonez contemporan.

Zoshio Kobayashi este unul dintre principalii traducători în limba japoneză a literaturii SF mondiale. Atunci când a fost întrebat care crede că a fost impactul Worldcon-ului asupra SF-ului japonez, el a răspuns: „În realitate, nu prea mare. Au fost prea multe evenimente despre SF-ul american în limba engleză şi la fel de multe despre SF-ul japonez în limba japoneză, iar acestea nu prea s-au întâlnit. Nu am putea scoate o antologie SF japoneză decenta în limba engleză decât dacă aceasta ar contine numai texte vechi. N-ar exista prea mulţi fani străini şi suficient de mulţi scriitori care să creeze un impact destul de mare.”(1)

Teme comune în SF-ul japonez

William Gibson a descris Japonia ca fiind „naţiunea cea mai natural futuristică dintre toate naţiunile”(2), considerând că această afirmaţie este raţional susţinută de masiva schimbare socială prin care a trecut Japonia secolului nouăsprezece pentru a putea ajunge din urmă, din punct de vedere tehnologic, ţările occidentale. Încă de pe atunci, în Japonia s-a trăit efectiv în viitor, iar această ţară a devenit, astăzi, liderul mondial al cercetărilor tehnologice.

Gigantica expansiune urbană face ca Tokyo să pară un oraş din viitor. Peisajul urbanistic japonez, acela scăldat de lumina neoanelor, a influenţat look-ul science fiction-ului modern, după cum se poate observa şi în celebrul film „Blade Runner”.

Japonia este, de asemenea, una dintre societăţile cele mai tradiţionaliste din lume. Tradiţii şi festivaluri care îşi au rădăcinile cu sute de ani în urmă sunt încă prezente în cultura japoneză şi sunt mult influenţate de viziunea Shinto asupra lumii, aceea de a privi natura ca pe o fiinţă vie, posesoare de spirit şi având caracteristicile unei divinităţi. Conflictul dintre lumea modernă a tehnologiei şi cea animistă este tema centrală în multe din povestirile japoneze.

Una dintre temele universale din SF-ul japonez este puterea distructivă a tehnologiei. Cea mai faimoasă imagine SF japoneză, Godzilla (Gojira), este, în parte, o reacţie la bombardarea nucleară a Japoniei în timpul celui de-al doilea război mondial. Alte filme conţin poveşti avertisment despre efectele dezumanizante ale tehnologiei. Un exemplu recent este filmul de animaţie Steamboy, în care cursul normal al cercetărilor ştiinţifice este pervertit de dorinţa de a crea arme mai performante.

Societăţile post-apocaliptice sunt, de asemenea, predominante în SF-ul japonez, mai ales în filme şi seriale - precum Akira, Ghost in the Shell (Koukaku Kidoutai) sau Evangelion (Shin Seiki Evangerion).
Cartea lui Roland Kelts, Japanamerica: How Japanese Pop Culture Has Invaded the U.S., analizează popularitatea animaţiilor japoneze (anime) şi include o analiză asupra modului cum a influenţat cultura populară japoneză bombardarea atomică, precum şi afirmaţia că Japonia a devenit prima societate post-apocaliptică. Cartea speculează faptul că unul dintre motivele pentru care popularitatea animaţiilor şi benzilor desenate japoneze (anime şi manga) a crescut în America este acela că, după atacul terorist de la 11 septembrie, americanii au putut să înţeleagă mai bine povestile în care tratează subiecte precum „modificările neaşteptate în societate datorate atât riscurilor cunoscute şi vulnerabilităţilor cât şi celor necunoscute, abstracte, întunecate sau anonime” - şi, din aceasta cauză, posibilitatea iminentă ca un eveniment apocaliptic să se producă într-o dimineaţă însorită oarecare.”(3)

Un alt factor important care a modelat SF-ul japonez este sentimentul izolării. În 1633, shogunul Iemitsu a decis că este ilegal ca japonezii să călătorească în afara ţării şi, câţiva ani mai târziu, a rupt toate legăturile cu străinatatea, cu excepţia contactelor cu câţiva comercianţi chinezi şi olandezi. Japonia a rămas închisă lumii până în 1853, când Commodore Perry, un ofiţer al marinei americane, a negociat deschiderea porturilor japoneze pentru comerţ. Astăzi, Japonia este extrem de influenţată de cultura americană, dar încă păstrează acel sentiment al izolării care vine de la faptul de a fi o ţară insulară şi singura din lume care vorbeşte limba nativă. Acest sentiment al vulnerabilităţii şi izolării este magistral descris în Japan Sinks (Nihon Chinbotsu), romanul (precum şi serialele şi filmele derivate din acesta) care descrie reacţia japonezilor şi a lumii întregi în momentul în care insulele Japoniei încep să se scufunde.

Filmele de animatie japoneze, precum şi benzile desenate, sunt uneori criticate pentru violenta lor misogină şi reprezentările sexuale tulburătoare. Un întreg subgen s-a dezvoltat în jurul filmelor care prezintă tentacule-sex, în care femei nefericite sunt violate de mai multe tentacule-demon. Unul dintre cele mai cunoscute filme japoneze de animaţie, Legend of the Overfiend (secventa pe YouTube.com) (Choujin densetsu Urotsukidouji), a fost iniţial refuzat de către cenzura australiană, considerându-se că acesta nu poate fi prezentat în cinematografe. Decizia a fost modificată mai tarziu prin apelul care s-a făcut în justiţie. Desi sunt multe filme, animaţii şi benzi desenate care prezintă scene dezagreabile, aceasta este realitatea din entertainment şi ea nu ar trebui privită ca fiind reprezentativă pentru întregul SF japonez.

Romane şi povestiri

Romanele şi povestirile SF japoneze n-au reuşit să producă acelaşi impact aşa cum au facut-o manga şi anime. În 1997 a fost publicată o antologie, The Best Japanese Science Fiction Stories, iar în 2007, la Worldcon, a apărut o alta, Speculative Japan, dar sunt puţine alte locuri unde să poata fi găsite povestiri SF japoneze în limba engleză.

Editura Hayakawa a publicat multe dintre romanele japoneze importante, dar puţine dintre ele au fost traduse. Există şi o revistă produsă de către acelaşi editor, Hayakawa SF, care este liderul revistelor SF japoneze şi publică atât povestiri originale cât şi traduceri ale scriitorilor străini.

Premiile Seiun se acordă anual şi reprezintă echivalentul japonez al premiilor Hugo. Ele sunt atribuite prin vot de către participanţii la convenţia naţională de science fiction. Acestea includ premii pentru cel mai bun roman şi povestire, dar şi pentru alte forme de media.
Kobe Abe este unul dintre primii romancieri japonezi de science fiction. O mare parte a operei sale a fost publicată în anii '50 şi '60, iar temele abordate au fost diverse, de la fantasy kafkian şi până la ingineria genetica şi computere.

Sakyo Komatsu a fost printre invitaţii de onoare de la Worldcon 2007 şi este una dintre figurile cheie ale SF-ului japonez. În 2006, cititorii revistei Hayakawa SF l-au votat ca fiind scriitorul favorit al tuturor timpurilor din SF-ul japonez.(4) Komatsu este cunoscut pentru romanul apocaliptic Japan Sinks (Nihon Chinbotsu), roman care a avut un succes enorm.

Printre alţi scriitori notabili se numără şi Ryu Mitsuse şi Housuke Nojiri. Votanţii revistei Hayakawa SF au decis că romanul lui Ryu Mitsuse, Ten Billion Days and a Hundred Billion Nights (Hyakuoku no Hiru to Senoku no Yoru), este cel mai bun roman SF japonez al tuturor timpurilor. Scriitorul Housuke Nojiri a câştigat premiul Seiun pentru cel mai bun roman în ultimii doi ani. Romanul său The Sun Usurper (Taiyou no Sandatsusha) este o poveste de tip „first contact” şi relatează despre descoperirea unei construcţii extraterestre pe planeta Mercur.

Printre autorii de gen care au înregistrat recent succese se mai numără şi Hideyuki Kikuchi, autorul seriei Vampire Hunter D şi al romanului horror Wicked City, care au fost ecranizate în numeroase versiuni de film şi animaţie. Koji Suzuki este autorul romanelor din seria Ring (Ringu), care au fost sursa de inspiraţie pentru filmul horror cu acelaşi nume. O povestire horror a sa, Floating (Dark) Water (Honogurai mizu no soko kara), a fost ecranizată de către Hollywood.

În ciuda faptului că nu este privit ca un scriitor de science fiction, romanele lui Haruki Murakami virează deseori către fantastic. Haruki Murakami este unul dintre cei mai respectaţi scriitori japonezi şi unul dintre puţinii scriitori japonezi tradus pe scară largă. Recentul roman Kafka on the Shore (Umibe no Kafuka) a câştigat în 2006 premiul World Fantasy. Alte romane ale sale care includ elemente fantastice sunt: The Hard-Boiled Wonderland and the End of the World (Sekai no owari to Hadoboirudo Wandarando) şi The Wind-Up Bird Chronicle (Nejimaki-dori Kuronikuru). În cartile lui găsim deseori personaje din afara societăţii şi culturii japoneze contemporane care vin în contact cu puterea magică a naturii.

Romanele SF japoneze au suferit un declin în anii 1980, fiind înlocuite în popularitate de către aşa-numitele romane uşoare – romane pentru tineri influenţate de manga şi anime. Recentul hit anime, The Melancholy of Haruhi Suzumiya (Suzumiya Haruhi no Yuutsu), se bazează pe seria de astfel de romane scrisă de Nagaru Tanigawa. Prima carte din serie este prevazut să apară în limba engleză în 2009.

Yoshio Kobayashi descrie starea curentă a SF-ului japonez ca „oarecum sănătoasă, deoarece apar în continuare autori noi. Dar activitatea editorială este, în general, pe moarte.” (5)

Una dintre cele mai importante tendinţe în activitatea editorială japoneză este acea aşa-numită "keitai shousetsu" – romane pentru telefoanele mobile, care se pot descărca şi citi pe aceste aparate. Cinci dintre cele zece mai bine vândute cărţi de ficţiune japoneze din 2007 (inclusiv primele trei) au fost iniţial publicate ca romane pentru telefoanele mobile şi mai apoi pe hârtie. (6)

Există numeroase website-uri care permit încărcarea de romane pentru telefoane mobile. Unul dintre cele mai populare, Mahou no iRando, are mai mult de 1 milion de romane listate. (7). S-a estimat că mai mult de 20 milioane de oameni au descărcat copii ale romanului de debut "Love Sky" (Koizora) al unei autoare anonime cunoscută sub pseudonimul Mika. (8) Romanul a fost publicat şi pe hârtie şi a devenit cel mai bine vândut roman al anului 2007.

Folosirea internetului ca sursă pentru telefoanele mobile este mult mai populară în Japonia decât în alte ţări. Un sondaj din 2006 estimează că patru din zece japonezi folosesc telefonul mobil pentru a accesa internetul. (9). Mulţi japonezi circulă cu mijloacele de transport aglomerate, iar utilizarea telefonului mobil s-a dovedit pentru ei un mijloc extrem de util pentru lecturarea cărţilor electronice. O analiză Tehnorati a blogurilor a relevat faptul că japonezii sunt cei mai mari bloggeri din lume (sunt mai multe bloguri în limba japoneză decât toate blogurile din celelalte limbi adunate) (10). Scrierea de mini-romane personalizate este văzuta ca o extensie a blogging-ului. Mini-romanele sunt, în general, scrise la persoana întâi, având o structură minimală şi cu propoziţii simple, care pot fi citite cu uşurinţă pe telefoanele mobile. Majoritatea covârşitoare a romanelor pentru telefoanelor mobile sunt scrise şi citite de tinere. Toate mini-romanele de succes vândute nu sunt altceva decât poveşti de dragoste sau povestiri despre zbaterile interioare. Wired Magazine a relatat că un concurs de mini-romane desfăşurat în 2007 pe website-ul Magic iSland a acordat premiul The Outstanding Achievement, considerat primul premiu pentru un roman scris special pentru telefonul mobil. „Cele mai multe dintre cele aproape 2400 de romane intrate în competiţie au fost romane de dragoste, restul fiind horror, SF sau fantasy. Premiul The Outstanding Achievement a fost câştigat de către un bărbat care a scris o poveste apocaliptică despre ultimele 24 de ore pe Pământ” (11)

Manga

Benzile desenate japoneze sunt cunoscute în întreaga lume cu titulatura de manga. Ele sunt, probabil, forma dominantă a literaturii japoneze şi sunt scrise pentru orice vârstă. Se estimează că aproape 45% dintre toate cărţile şi revistele vândute în Japonia sunt Manga (12). Manga reprezintă motorul SF-ului japonez. Cele mai multe dintre anime-uri sunt adaptări ale benzilor desenate, iar motivele pentru popularitatea acestora în rândul japonezilor sunt multe şi diverse. Dificultatea sistemului ortografic japonez face ca multe dintre romanele autohtone să rămână necunoscute printre tineri şi copii, încurajându-i, astfel, să citească manga, iar diversitatea genurilor de manga face ca aceasta să rămână lectura principală pentru mulţi japonezi de-a lungul vieţii. Popularitatea benzilor desenate a crescut odată cu reconstrucţia ţării după razboi. Deşi în timpul războiului a fost impusă o cenzură stricta, manga şi anime au scăpat deseori deoarece se considera că personajele prezentate nu erau realiste. Acest lucru a însemnat că manga şi anime japoneze au putut atinge subiecte despre care le era interzis romanelor şi emisiunilor televizate să vorbeasca şi, astfel, să-şi formeze un public matur.

Gigantul benzilor desenate japoneze este Osamu Tezuka. Despre el se vorbeşte ca despre un soi de „Dumnezeu al benzilor desenate”. El este creatorul faimosului Astro Boy (Tetsuwan Atomu) şi al lui Kimba the White Lion (Jungle Taitei). Tezuka a dat forma specifică, largă a ochilor personajelor din manga (influenţat de desenele animate Bambi şi Betty Boop) şi a transformat modul cum erau produse benzile desenate în Japonia. Tezuka a scris la un moment dat: „Am experimentat cu prim-planuri şi unghiuri diverse şi, în loc să folosesc un singur cadru pentru o scenă de acţiune sau un punct culminant, am creat o metodă de a descrie o mişcare sau expresie facială cu ajutorul mai multor cadre sau chiar mai multor pagini. Rezultatul a fost o bandă desenată foarte lungă care s-a întins pe 500, 600 sau 1000 de pagini. Am crezut, de asemenea, că benzile desenate pot fi capabile de mult mai mult decât să facă oamenii să râdă. Astfel, în temele mele am încorporat lacrimi, mâhnire, mânie şi ură şi am creat poveşti ale căror final nu este neapărat fericit.” (13)

În 1947, când Tezuka era student la medicină şi avea doar 19 ani, a creat New Treasure Island, o manga ce avea la bază romanul omonim al lui Robert Louis Stevenson. Chiar dacă situaţia era grea în acea perioadă de după război, banda desenată respectivă a ajuns un bestseller, vânzându-se în mai mult de 400.000 de exemplare. (14)
Tezuka a fost extrem de prolific şi a fost responsabil pentru crearea a nu mai puţin de 700 de serii. Marea parte dintre lucrările lui Tezuka nu este disponibilă în limba engleză.

Traducerea seriilor manga celebre a devenit un loc comun în ultimii ani. Seriile traduse pentru piaţa de limba engleză au suferit deseori transformări, firul narativ fiind alterat şi diluat în loc ca scenele să fie, pur şi simplu, eliminate din cadrul acţiunii. De exemplu, una dintre benzile din seria Sailor Moon (Bishoujo Senshi Seeraa Muun) ce includea o scenă în care mai multe fete marinar erau ucise, a fost modificată astfel încât acele fete să nu mai aibă parte de tragica soartă.

În anul 2007, Ministrul Japonez al Afacerilor Externe a creat un premiu internaţional pentru manga, recunoscând astfel munca desenatorilor de manga care nu provin din Japonia. Ministrul de Externe, Taro Aso, a declarat că şi-a dorit să ofere ”un premiu pentru Manga asemănător premiilor Nobel” şi şi-a afirmat speranţa că benzile desenate de acest tip vor acţiona ca o „punte către lume”.(15)

FILMELE

Multă vreme recunoscută pentru capodoperele lui Akira Kurosawa şi filmele despre monştri gigantici, industria japoneză de filme de acţiune a fost eclipsată de succesul filmelor de animaţie. Geniul japonez al animaţiilor este Hayao Miyazaki, autorul din spatele unor anime extrem de vândute şi premiate, cel care a reuşit câştigarea unui premiu Oscar pentru Spirited Away (Sen to Chihiro no kamikakushi). Compania sa de producţie, Studio Ghibli, a scos pe piaţă în mod constant unele dintre cele mai bune filme, iar Miyazaki este venerat în Japonia. Un film tipic Miyazaki este acela care descrie aventurile unei tinere într-o lume fantastică.

Satoshi Kon este relativ necunoscut în afara Japoniei, dar el este cel care a realizat unele dintre cele mai apreciate anime-uri japoneze din ultimii ani. Filmele lui Kon estompează graniţa dintre realitate şi vis, iar operele sale au fost descrise ca fiind o coliziune între Philip K. Dick şi Hello Kitty. Aceste filme (printre care şi Perfect Blue, Millennium Actress, Tokyo Godfathers, Paprika), precum şi seriile TV, conţin o critică acidă la adresa societăţii contemporane japoneze şi a culturii conformismului. Celui mai recent film al său, Paprika, i-a fost limitată, în 2007, difuzarea în Statele Unite.

Doi alţi regizori care au intrat în atenţia lumii pentru maturitatea şi caracterul incitant al filmelor lor SF sunt Mamoru Oshii (filmele din seria Ghost in the Shell şi Katsuhiro Otomo (Akira şi Steamboy). Akira este unul dintre primele filme de animaţie japoneze care a atras atenţia întregii lumi. Un remake american al Akira este în acest moment în lucru.

Filmele fantasy neanimate japoneze (aşa numitele live-action) s-au folosit de succesul înregistrat de filmele de tip Godzilla (Gojira) şi în permanenţă apar serii de continuări şi remake-uri. În comparaţie cu filmele cu monştri giganţi, acest nou tip de filme s-a luptat să pătrundă în box-office-uri. Au existat câteva succese ale unor filme produse în China şi Hong Kong despre spadasini zburători. Diverse încercări au fost făcute şi cu filme de tip fantasy feudal (precum Azumi), dar eforturile n-au dus la rezultate remarcabile.

Succese recente ale filmelor japoneze s-au înregistrat în genul horror. Filmele Ring (Ringu) şi The Grudge (Ju-on) prezintă o serie de fantome japoneze înfricoşătoare şi au fost recent reluate de către Hollywood. Cunoscutul Battle Royale a suscitat foarte mult interes. Este o poveste violentă despre o clasă de tineri de liceu obligaţi să se lupte între ei până la moarte.

Seriile TV

Filmele seriale SF japoneze de tip live-action s-au limitat mai mult la producţii cu super-eroi destinate copiilor. Sunt numeroase serialele care prezintă o serie de personaje îmbrăcate în costume divers colorate care se transformă în uriaşi sau roboţi, precum şi lupte între monştri gigantici. Cele mai celebre dintre aceste spectacole numără printre ele seriile de cursă lungă Ultraman, Kamen Rider şi Sentai. Unele scene din Dinosaur Squadron Beast Rangers (Kyouryuu Sentai Zyuranger) au fost adaptate pentru a alcătui baza seriei americane Mighty Morphin Power Rangers. Animaţiile rămân, în continuare, forţa călăuzitoare pentru producţiile SF de televiziune japoneze. Atunci când studiourile japoneze de televiziune au început să emită, animaţiile au fost privite ca fiind succesoarele naturale ale popularelor manga. Datorită lipsei de actori, emisiunile japoneze erau limitate la un număr redus de alegeri. Animaţiile le-au permis să utilizeze nenumărate cadre şi poveşti care să reflecte dramele trăite de japonezi.

La fel ca şi în manga, operele lui Osamu Tezuka au fost principalele lucrări care au creat drumul animaţiilor. Astro Boy (Tetsuwan Atomu) a fost prima serie de animaţie şi, totodată, prima animaţie japoneză care a rulat la televiziunile americane. Seriile prezintă aventurile unui android care luptă împotriva unor roboţi diabolici şi se zbate să devină un membru acceptat al societăţii.

Kagaku Ninja Tai Gatchaman a fost o populară serie de televiziune japoneză creditată cu meritul de a fi prezentat, pentru prima oară, conceptul numit Super Sentai din anime (o echipa de supereroi care se transformă). Când a fost difuzat pentru prima dată în Statele Unite, a fost redenumit Battle of the Planets şi a fost modificat în mod semnificativ. Unele dintre cele mai violente scene au fost tăiate, iar mai multe personaje eliminate. Pentru a profita de popularitatea Războiului Stelelor şi a umple spaţiul rămas, au fost adăugate o serie de scene cu un robot numit 7-Zark-7 (care semăna suspicios de mult cu R2-D2).

Speed Racer (Mach GoGoGo) a fost o altă serie anime foarte populară în S.U.A. în anii 1960. Recent, fratii Wachowski (realizatorii celebrei serii Matrix – n.r.) au produs un film de tip live action, dar aprecierile la adresa lui au fost amestecate şi încasările proaste.

Multe dintre cele mai populare anime fantasy (precum Naruto, DragonBall şi OnePiece) sunt realizate pentru copii, dar – precum seria Harry Potter – au avut succes şi la publicul adult. Mai sunt, de asemenea, şi anime realizate pentru publicul adult, iar unele dintre ele, extrem de criticate, prezintă scene violente, nuditate şi au scenarii complexe.

Atunci când telespectatorii japonezi au fost întrebati care este animaţia lor favorită din toate timpurile, pe primul loc s-a plasat Full Metal Alchemist (Hagane no Renkinjutsushi), urmată de Neon Genesis Evangelion (Shin Seiki Evangerion). (16)

Cu toate acestea, este încă dificil să obţii o versiune oficială în limba engleză a celor mai multe dintre filmele de animaţie japoneze (desigur, există versiuni de subtitrări realizate de fani, dar nu poţi şti cât de bine sunt realizate), iar situaţia este cu atât mai complicată cu cât tot mai multe anime sunt realizate şi difuzate în afara Japoniei. Popularitatea crescândă a animaţiilor japoneze în Statele Unite a fost marcată de apariţia, în 2007, a premiilor American Anime.

Jocuri video

Japonia este casa giganţilor din industria jocurilor video. Nintendo, Sony, Sega au modelat istoria acestei industrii. Xbox-ul de la Microsoft şi jocurile pentru PC s-au luptat să-şi găsească o piaţă în Japonia, iar jocurile străine pentru console foarte rar merg bine aici. Printre jocurile clasice se numără Pacman, Mario şi Sonic. Nebunia Pokemon (benzi desenate, jocuri video, jocuri de cărţi, jucării şi filme) a început îniţial printr-o serie de jocuri pentru consola Nintendo Gameboy. RPG-urile fantasy, în special, au avut un mare succes în Japonia. Una dintre seriile cele mai lungi şi influente este Final Fantasy, care include peste 20 de jocuri şi câteva filme. În anul 2007, cititorii revistei Edge Magazine au votat The Legend of Zelda: Ocarina of Time ca fiind cel mai bun joc din toate timpurile. (17)


Note:

1 Interviu prin e-mail cu Yoshio Kobayashi din 31 martie 2008. [inapoi]

2 Gibson, William. "The Future Perfect: How did Japan become the favored default setting for so many cyberpunk writers?" Time, 30 aprilie 2001, vol. 157, nr. 17. [inapoi]

3 Kelts, Roland. Japanamerica: How Japanese Pop Culture Has Invaded the U.S. Palgrave Macmillan, 2006. [inapoi]

4 "Hayakawa's SF Magazine's All-Time Best SF." [inapoi]

5 Interviu prin e-mail cu Yoshio Kobayashi. 31 martie 2008. [inapoi]

6 Onishi, Norimitsu. "Thumbs Race as Japan's Best Sellers Go Cellular." New York Times, 20 ianuarie 2008. [inapoi]

7 Ibid. [inapoi]

8 "Big in Japan: A Cellphone Novel For You, the Reader." Website-ul are o traducere in engleza a primului capitol din Sky of Love. [inapoi]

9 "Mobile Phones Could Soon Rival the PC As World's Dominant Internet Platform." [inapoi]

10 Sifry, Dave. "The State of the Live Web, April 2007." 5 apr 2007. [inapoi]

11 Katayama, Lisa. "Big Books Hit Japan's Tiny Phones." Wired Magazine, ianuarie 2007. [inapoi]

12 "Japan's Madness for Manga." BBC News report, 18 septembrie 2003. [inapoi]

13 Schodt, Frederik L. Manga! Manga! The World of Japanese Comics. Kodansha International, 1983. [inapoi]

14 Thorn, Matt. "A History of Manga." [inapoi]

15 "Aso Announces 'Manga' Award for Foreign Artists." Japan Times, 23 mai 2007. [inapoi]

16 "Japan's Favorite TV Anime." [inapoi]

17 "Zelda game named 'greatest ever.'" BBC News report, 2 iulie 2007. [inapoi]

Aidan Doyle

Aidan Doyle este un scriitor, profesor şi programator australian care trăieşte în Japonia. Povestirile sale au apărut în Aurealis, Orb, Reflection's Edge şi Borderlands.
Articolele sale au apărut în revistele Sci Fi Weekly, Salon, The Age, Melbourne Weekly, Kansai Scene şi Australian PC Gamer.

Articol preluat cu acordul ©: irosf.com - partener www.rosf.ro
Traducere: Mugur Cornila

Autentificare obligatorie pentru a comenta.
J! Reactions Commenting Software
General Site License
Copyright © 2006 S. A. DeCaro
Ultima actualizare ( duminică, 20 iulie 2008 )
 
Urmator >

Top IMDB

Pe scurt

Atlantykron 2008 in imagini
Pe www.scifizone.ro puteti urmari, in acest moment, imagini de la Academia de vara Atlantykron care se incheie in data de 10 august 2008. Vizionare placuta!
 
Edgar Mitchell confirma existenta extraterestrilor
Edgar MitchellFostul astronaut al NASA si unul dintre oamenii care au pasit pe luna, Dr. Edgar Mitchell — un veteran al misiunii Apollo 14 — a facut o declaratie de-a dreptul naucitoare: extraterestrii exista! De asemenea, el a mai spus ca extraterestrii au vizitat Pamantul de mai multe ori, dar intalnirile au fost acoperite cu grija vreme de mai bine de 60 de ani de catre mai multe guverne. Dr. Mitchell, care are acum 77 de ani, a spus - intr-un interviu radiofonic - ca mai multe surse de la agentia spatiala care au fost in contact direct cu aceste fiinte ii descriu ca pe niste "omuleti destul de straniu pentru noi.'"

Oficiali de la NASA au minimalizat comentariile astronautului.

Intr-o declaratie, un purtator de cuvant de la NASA a spus: "NASA nu supravegheaza OZN-urile si nu este implicata in nici un fel de musamalizare in ceea ce priveste viata extraterestra de pe planeta noastra sau de oriunde in univers."

'Dr Mitchell este un american deosebit, dar nu-i impartasim opinia in aceasta privinta.'

Dr Mitchell, alaturi de comandantul misiunii 14, detine recordul celei mai indelungate sederi pe Luna, de noua ore si 17 minute.
 
Berea oficiala a taberei Atlantykron
Dupa cum ne informeaza un prieten comun, se pare ca s-a ajuns, in sfarsit, la o concluzie privind berea oficiala a taberei Atlantykron 2008. Mergeti aici si vedeti si voi despre ce este vorba!
 
Ovidiu Petcu, unul dintre veteranii fandomului, s-a insurat!
Scriitorul, machetistul, modelistul, medicul (pe scurt: sefistul) Ovidiu Petcu, unul dintre veteranii fandomului romanesc, cel care ne-a incantat ani de-a randul cu realizarile sale in domeniul machetelor functionale la tabara Atlantykron si nu numai (il mai tineti minte pe Sile?), si-a pus, sambata, pirostriile. La eveniment au participat, pe langa membri ai familiei, mai multi prieteni din fandom. Lui si sotiei sale, Claudia, portalul RomaniaSF Online ii ureaza... statie spatiala de titanium (pe langa traditionalul Casa de Piatra)!