Skip to content

Narrow screen resolution Wide screen resolution Auto adjust screen size Increase font size Decrease font size Default font size default color cyan color green color brick color light color
Prima pagina
Curat atitudine morala, coane Maitre! Imprimare E-mail
Scris de Catalin Ionescu   
duminică, 20 iulie 2008
Revista Helion numerele 3-4 (8-9), iulie-septembrie 2007, a publicat, sub semnătura lui Cornel Secu, două materiale extrem de violente la adresa subsemnatului (şi nu numai), editorialul intitulat „O minimă exigenţă”, precum şi „Neica Nimeni şi Sfârâiacul”.
La câteva săptămâni, pe la începutul lui septembrie 2007, am trimis redacţiei Helion un mail prin care solicitam publicarea unui Drept la replică.
Răspunsul primit de la redacţia Helion a fost o lungă tăcere. De altfel următorul număr al Revistei Helion, adică 1-2 (10-11), februarie-aprilie a apărut spre sfârşitul lunii mai 2008, fără a publica Dreptul la replică. Singurul comentariu, mai degrabă en-passant, este finalul noului editorial: „Blazonul Helion a însemnat întotdeauna o atitudine morală, dublată de un sistem de valori de la care nu s-a abdicat niciodată.” Curat atitudine morală, coane Maître!

Orgoliosul Cornel Secu se dovedeşte incapabil să sară peste umbra sa şi să recunoască – deschis – că, lăsându-se purtat de vâltoarea jihad-ului său personal, a întrecut orice limită a bunului simţ. În consecinţă, ar fi o prostie din partea mea să-i amintesc că Dreptul la replică face obiectul articolului 10 din Codul deontologic al ziaristului, adoptat de Clubul Român de Presă, sau că în articolul 9 din acelaşi document se precizează că „Ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia, face acuzaţii nefondate ... ori calomniază săvărşeşte abateri profesionale de maximă gravitate.”. La urma urmei, ce treabă are Revista Helion de acum şi al său mult stimat şi iubit redactor-şef, cu Codul deontologic al ziaristului?!

Iar eu mă opresc aici şi vă invit să lecturaţi în continuare Dreptul la replică pe care Cornel Secu nu a fost în stare să-l publice.


Domnului profesor, cu dragoste...
(Câteva consideraţii despre arta calomniei, dictatura proletariatului helionic şi echilibrul termodinamic al iadului)

În Revista Helion numerele 3-4 (8-9), iulie-septembrie 2007, Cornel Secu publică două materiale, editorialul intitulat „O minimă exigenţă”, precum şi „Neica Nimeni şi Sfârâiacul”.
Editorialul cheamă la o moralizatoare acţiune împotriva unor indivizi nenominalizaţi din Satu Mare, Brăila, Ploieşti şi Bucureşti, care se pun „de-a curmezişul drumului numai ca să se afle în treabă”, drum pe care mărşăluieşte victorioasă „forţa care vine de la Timişoara, Cluj, Bucureşti, Braşov”, etc, etc.
Puţin neclar rolul ambivalent al Bucureştiului, dar treacă-meargă, că e oraş mare... A doua parte a editorialului listează propunerile lui Cornel Secu pentru reprezentanţii României la convenţiile europene.
În următorul material Secu reia in extenso „ideile” editorialului, printr-un atac direct la persoana lui Dan Popescu şi a subsemnatului, în care amestecă cu furie minciuni, insulte, păstrând totodată destul loc pentru o grămadă de inepţii. Motivul acestei dezlănţuiri abjecte îl constituie, la modul oficial, comentariile despre Almanahul Helion 2007 apărute în revista electronică Pro-Scris 1-2 / 2007. Articolul înfierat în cazul meu este „Farmecul discret al restauraţiei”.
Nu am intenţionat, iniţial, să răspund acestui atac suburban, considerând că nu este de demnitatea mea să cobor la nivelul dejecţiilor lui Secu în paginile unei reviste literare. Pe de altă parte însă, o calomnie rămasă fără răspuns naşte automat alte întrebări, mai ales într-o ţară în care „arta” calomniei a fost ridicată pe culmi nebănuite de o armată de politruci şi securişti care au studiat zeci de ani principiile propagandei comuniste şi naziste, aşa că a trebuit să fac acest efort şi – totodată – compromis.

Şi haideţi să începem cu începutul. Este un fapt îndeobşte cunoscut că meseria mea bază este ingineria. A fi inginer, adică a fi urmat o facultate tehnică şi a lucra mai departe în acest profil, este o profesie extrem de onorabilă. De altfel repudierea orbească a inginerilor şi, prin extensie, a celorlalte cadre tehnice, a dus România în postura în care există un deficit recunoscut de specialişti în domeniile tehnice.
Însă pentru domnul Cornel Secu, care la bază este profesor de limba română, ingineria este altceva. Slavă Domnului că domnia-sa nu are de-a face cu infrastructura, industria, investiţiile şi cu viitorul european al României. Îl invit însă pe domnul profesor să citească, atunci când va apare, revista Pro-Scris 3-4 / 2007 dedicată subiectului „ingineriei”. Îi mulţumim deci distinsului nostru interlocutor pentru subiectul pe care ni l-a sugerat, în stilul său... universitar.
Mai departe voi proceda, la rândul meu, inginereşte - la urma urmei nu ar avea nici un rost să-mi neg propria formaţie...

1) Minciunile domnului profesor Secu
Să le enumerăm în ordinea apariţiei în scenă:
a) „Nu are operă de nici un fel” – aţi ghicit, este vorba de subsemnatul. Aici avem un punct ochit, punct lovit. Este adevărat, nu am compus niciodată operă, nici măcar operetă.
În materie de literatură însă, dacă revista Pro-Scris nu-l mulţumeşte, îi recomand elegantului redactor-şef ca în timpul său liber, sau când nu este ocupat să-şi tipărească alte calomnii, să răsfoiască volumul Anticipaţia românească, ediţia a II-a.
b) „Înainte de revoluţie era un vajnic utecist, apoi s-a transformat în tribun al dreptăţii prin cotloanele barurilor din Ploieşti.” Aici am avut un uşor moment de derută, nu am ştiut cum să încadrez această minunată caracterizare, la minciuni sau la inepţii. O voi trece la minciuni, pentru că, cel puţin deocamdată, nu există „mărturii credibile” despre subsemnatul că aş fi membru al programului „Alcoolicii anonimi” şi nici poze cu mine dormind pe mese, sub mese sau prin „cotloanele barurilor”... V-aţi gîndit mult, dom’ profesor, la imaginea asta? Zău că e reuşită, aduce cu un citat din „Misterele Parisului”, dacă veţi scrie şi „Misterele Ploieştiului” vă fac o critică favorabilă în Pro-Scris şi poate daţi o cinzeacă sau o drojdie, acolo, hai noroc, dom’ redactor-şef al barului, pardon, al revistei Helion, hâc, mă scuzaţi...
Şi de dragul adevărului, îl atenţionez pe stimatul „anticomunist” Secu că nu am ascuns niciodată faptul că am fost şi membru PCR, ca şi domnia-sa de altfel.
c) „De peste două decenii acest individ încearcă cu disperare să fie băgat în seamă.... A fost refuzat sistematic de Helion, deoarece nu era în stare să scrie cinci fraze cap-coadă fără să stârnească ilaritatea.” Hm, mă întreb cum a ajuns domnul profesor Secu la aceste „două decenii”. Poate a socotit timpul de la ultimul premiu pe care l-am luat la concursul Helion? Posibil... Cât priveşte „a fost refuzat sistematic”, îl invit pe onorabilul redactor-şef să-mi reamintească lista textelor trimise în ultimii ani la Helion, pentru că, în afara de două texte trimise anul trecut, la insistenţele unui prieten comun (atunci când disperarea lui Secu că nu are texte cu care să încropească Biblioteca Nova atinsese cote maxime), eu nu-mi mai amintesc de altceva...
d) „Având de plătit poliţe lui Ovidiu Petcu şi Traian Bădulescu, acest Ionescu...” Maître, de ce ocultezi adevărul? Lămureşte-ţi cititorii că, de fapt Petcu şi Bădulescu sunt rudele mele, un fel de nepoţi de văr şi că nu m-am înţeles cu ei în problema moştenirii mătuşei „Tamara Doi”, ca să se ştie tot omul care sunt „poliţele” mele...

2) Înjurăturile domnului redactor-şef Secu
Cum eu de mic am fost mai sfios, aici vom trece mai repede, le vom înşirui şi vom acorda un premiu. Deci, avem în ordinea intrării pe teren: „ingineraş”, „ghiolban”, „creatură de felul lui IC”, „găzar nenorocit”, „clănţău”, „găzar pricăjit”, „oligofren”, „impotent în sf-ul autohton” şi sper că nu am uitat ceva. Domnule umanist Secu, eşti tare (ca să nu zic „potent în sf-ul autohton”, că parcă „nu puşcă”...)
Tam, tam, tam, se acordă premiul pentru, mă scuzaţi, „găzar nenorocit”! Motivaţia juriului: este o sudalmă „de fuziune”, bine muncită şi frumos lucrată... La mai mare, domnule profesor de limba română!

3) Inepţiile domnului Cornel Secu
Nu le vom relua aici – ar însemna să retranscriem tot articolul – dar vom încerca o concentrare a lor. „Principiile” de la baza acestor inepţii sunt simple: unu la mână, eu nu posed „aparatul critic” necesar unei operaţii de critică asupra unei opere literare; doi, chiar când e vorba de materiale non-fiction, fie „cunoştinţele de fizică, biologie, filozofie” ale mele sunt „dezastruoase”, fie am interese meschine subiective, legate direct de unii semnatari ai articolelor. Contra-argumentele redactorului-şef sunt de genul: „faptul că ... i se pare lung şi plictisitor e inconsistent...” (tare!) „este la mintea cocoşului că almanahul extinde formula Helion de sumar...” (şi mai tare!) „Articolul ... a fost bine primit de universitarii şi oamenii de ştiinţă prezenţi la eveniment” (cel mai tare, din parcarea universitară, coane Secu!).
Un alt argument „forte” este tirajul Almanahului „şapte mii şi ceva” versus „numărul de accesări” al revistei Pro-Scris „ridicol de mic (la o lună de la apariţie 24, din care 9 făcute de cei din redacţia Helion...)” Foarte interesantă, deşi cam prea „inginerească” înşiruirea asta de date... Un singur lucru nu am înţeles, accesările redacţiei Helion au fost în prealabil aprobate de dumneavoastră sau au fost făcute, mă scuzaţi, „pe şest”? Că altminteri nu prea înţeleg de ce v-au trebuit taman 9 accesări ca să citiţi 2 materiale?... Staţi, nu-mi răspundeţi, e vorba desigur de „universitarii şi oamenii de ştiinţă” prezenţi probabil în redacţie?...
Printre picături aflu că pe mine nu mă „cunoaşte aproape nimeni, cu excepţia găştii din Ploieşti şi a vreo douăzeci-treizeci de inşi.” Admir munca depusă de domnul Secu la acest inedit sondaj de opinie publică, realizat – nu pot concepe altceva - la scară naţională, cu o singură întrebare, îl cunoaşteţi pe...? Şi nea Cornele, găşcarule, puteai să scrii şi matale cu majusculă „gaşcă”, că era mai „dintre blocuri”, doar eşti un profesor „barosan” de limbă română...
Un ultim extras din lista de inepţii este: „Dacă ar fi realizat măcar 10 % din ceea ce a făcut Ovidiu Petcu mi-aş fi scos pălăria în faţa acestui clănţău care se semnează Ionescu Cătălin”. Interesantă şi inedită această unitate de măsură a respectului, „10 % din tot ce a făcut” o anume persoană, să nu-i mai pomenim iar numele lui văru-miu. Şi inginerul din mine nu se poate abţine să nu întrebe, plin de respect, desigur, cum a măsurat umanistul Secu 10 % din tot ce a făcut o anume persoană, a folosit, de pildă, un recipient gradat, în anumite situaţii?...

4) Câteva consideraţii suplimentare
Sincer, nu am înţeles ce anume a motivat această inexplicabilă dar impardonabilă reacţie, acest „jihad”al lui Cornel Secu la adresa mea, precum şi a tuturor celor care au avut nechibzuinţa să comenteze recentele apariţii editoriale ale Clubului Helion.
Mă văd nevoit să repet un lucru, pe care l-am afirmat de multe ori: science fiction-ul este acel gen literar care se preocupă de impactul viitorului. Ori, în aceste condiţii, să militezi cu patimă pentru un SF intolerant, sub forma unei mişcări de mase, fluturând lozinci ce ţin de dictatura proletariatului din anii ’50, mi se pare o găselniţă, în cel mai bun caz, de un desăvârşit prost-gust. Sigur, de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere, totuşi...
Dacă brand-ul Helion este unul literar, asta înseamnă implicit un minim de decenţă şi eleganţă. Revista Helion nu poate fi, în acelaşi timp şi o revistă literară de ţinută şi o fiţuică de gen România Mare, în care redactorul-şef îşi bălăcăreşte, după cum îi vine la gură, „duşmanii” – cei care au „impertinenţa” să aibă alte păreri. Şi, mai devreme sau mai târziu, redactorii şi colaboratorii vor trebui să înţeleagă că au la rândul lor responsabilităţi şi faţă de sine, şi faţă de cititori. Că nimeni nu este mai presus nici de lege, nici de principiile morale elementare. Şi că, dacă hârtia suportă orice, asta nu înseamnă că îţi poţi permite orice, călărind un cal (cu limbă) de lemn, bătând toba şi proferând injurii, în numele banilor şi în disperarea de a-ţi construi „imaginea” la care tânjeşti...

5) Pro-Scris... va urma
Şi cu toate acestea, stimate domnule Cornel Secu, ţin să vă mulţumesc personal. Dacă nu ar fi decât lapte şi miere în SF-ul românesc, Pro-Scris şi-ar pierde raţiunea de a fiinţa. Pe când aşa, Pro-Scris îşi va continua drumul şi va fi accesată, inerent. Desigur, va fi departe de cele „7000 şi ceva” de exemplare ale Almanahului Helion. Dar va rămâne o revistă literară şi nu se va transforma într-un site pornografic... Aşa încât vreau să vă adresez alte câteva gânduri de suflet:
Monşer Maître (îmi permiţi să-ţi spun aşa, că doar ne cunoaştem de mai bine de 25 de ani) este de bine că încerci, cu ardoare, să-ţi transformi porecla în renume, fie prin nimicitoare cruciade împotriva deviaţioniştilor, detractorilor, trădătorilor, ereticilor etc. fie păstorindu-ţi supuşii ca un adevărat despot luminat al proletariatului helionic.
Pe mine însă va trebui să mă scuzi, sunt alergic atât la dictatorii profesionişti, din liga naţională, cât şi la cei amatori, regionalii cu ifose de globalizare. Şi voi continua să acţionez în consecinţă.
Dar înainte de a mă retrage şi apropo de reputaţia după care tânjeşti, îţi mai amintesc, cu blândeţe, o vorbă înţeleaptă de pe vremuri, a lui Pliniu cel tânăr: Multi famam, conscientiam pauci verentur.
Deşi mă tem sincer că în ziua în care te va preocupa conştiinţa proprie, vorba poveştii americane despre echilibrul termodinamic al iadului – că recunosc sincer că nu ştiu povestea rusească cu samovarul - va fi, mă-nţelegi, al dracului de frig acolo jos, printre cazanele de smoală.

No. 1 :
Cornel Secu recidivează. Cătăline, lasă-l, nu merită efortul. Fandomul rom?nesc cunoaşte personajele, ştie exact ce hram poartă fiecare. Nu e prima oară c?nd Cornel Secu face asemenea gesturi care-l descalifică.
Parerea lui ovidiu bufnila • 2008-07-21 08:29:20
Autentificare obligatorie pentru a comenta.
J! Reactions Commenting Software
General Site License
Copyright © 2006 S. A. DeCaro
Ultima actualizare ( duminică, 20 iulie 2008 )
 
Urmator >

Top IMDB

Pe scurt

Atlantykron 2008 in imagini
Pe www.scifizone.ro puteti urmari, in acest moment, imagini de la Academia de vara Atlantykron care se incheie in data de 10 august 2008. Vizionare placuta!
 
Edgar Mitchell confirma existenta extraterestrilor
Edgar MitchellFostul astronaut al NASA si unul dintre oamenii care au pasit pe luna, Dr. Edgar Mitchell — un veteran al misiunii Apollo 14 — a facut o declaratie de-a dreptul naucitoare: extraterestrii exista! De asemenea, el a mai spus ca extraterestrii au vizitat Pamantul de mai multe ori, dar intalnirile au fost acoperite cu grija vreme de mai bine de 60 de ani de catre mai multe guverne. Dr. Mitchell, care are acum 77 de ani, a spus - intr-un interviu radiofonic - ca mai multe surse de la agentia spatiala care au fost in contact direct cu aceste fiinte ii descriu ca pe niste "omuleti destul de straniu pentru noi.'"

Oficiali de la NASA au minimalizat comentariile astronautului.

Intr-o declaratie, un purtator de cuvant de la NASA a spus: "NASA nu supravegheaza OZN-urile si nu este implicata in nici un fel de musamalizare in ceea ce priveste viata extraterestra de pe planeta noastra sau de oriunde in univers."

'Dr Mitchell este un american deosebit, dar nu-i impartasim opinia in aceasta privinta.'

Dr Mitchell, alaturi de comandantul misiunii 14, detine recordul celei mai indelungate sederi pe Luna, de noua ore si 17 minute.
 
Berea oficiala a taberei Atlantykron
Dupa cum ne informeaza un prieten comun, se pare ca s-a ajuns, in sfarsit, la o concluzie privind berea oficiala a taberei Atlantykron 2008. Mergeti aici si vedeti si voi despre ce este vorba!
 
Ovidiu Petcu, unul dintre veteranii fandomului, s-a insurat!
Scriitorul, machetistul, modelistul, medicul (pe scurt: sefistul) Ovidiu Petcu, unul dintre veteranii fandomului romanesc, cel care ne-a incantat ani de-a randul cu realizarile sale in domeniul machetelor functionale la tabara Atlantykron si nu numai (il mai tineti minte pe Sile?), si-a pus, sambata, pirostriile. La eveniment au participat, pe langa membri ai familiei, mai multi prieteni din fandom. Lui si sotiei sale, Claudia, portalul RomaniaSF Online ii ureaza... statie spatiala de titanium (pe langa traditionalul Casa de Piatra)!