Prima pagina 
Societatea Zeitgeist - fenomenul este real?
Societatea Zeitgeist - fenomenul este real? | Zeitgeist - fenomenul este real? |
|
|
| Scris de RomaniaSF Online | |
| joi, 20 noiembrie 2008 | |
|
Acest articol este o varianta adaptata dupa scenariul faimosului documentar Zeitgeist Addendum. Este esential sa urmariti documentarul video dar, in acelasi timp, o parcurgere a textului este binevenita, deoarece lucrurile se pot clarifica mult mai repede. Articolul despre "The Venus Project" (partea a II-a) este publicat in sectiunea Societatea.
„Ceea ce sunt, daca sunt bun sau rau, de succes sau nu, toate acestea se invata de-a lungul vietii. E doar o calatorie, putem sa o schimbam oricand. Este doar o alegere. Nici un efort, nici o munca, nici un loc de munca, nici un ban strans. Am realizat ca gresisem jocul. Jocul era sa aflu ceea ce eram deja.” „Spuneam cat de important este sa producem in mintea umana o revolutie radicala. Criza este una a constiintei. O criza care nu mai poate accepta vechile norme, vechile tipare, traditiile stravechi. Si, considerand ceea ce este lumea acum, cu toata suferinta ei, conflictele, brutalitatea distructiva, agresiunea si asa mai departe, omul inca este la fel cum a fost: brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Si a construit o societate dupa aceste trasaturi.” "Nu este un semn de sanatate sa fii bine adaptat la o societate profund bolnava", spune J. Krishnamurti. Societatea de azi este compusa dintr-o serie de institutii. De la institutii politice, institutii legale, institutii religioase si pana la institutii de clasa sociala, valori familiale si de ocupatii specializate. Este evidenta influenta profunda pe care aceste structuri traditionale o au in conturarea intelegerii si perspectivelor noastre. Totusi, dintre toate institutiile sociale in care ne-am nascut, de care suntem directionati si conditionati, se pare ca nu exista un sistem tratat cu la fel de multa nepasare si la fel de gresit neinteles precum sistemul monetar.Luand proportii aproape religioase, institutia monetara exista ca una din cele mai nedisputate forme de credinta care exista. Cum sunt creati banii, politicile dupa care sunt guvernati si modul cum afecteaza societatea nu sunt subiecte de interes pentru cea mai mare parte a populatiei. Intr-o lume in care 1% din populatie detine 40% din bogatiile planetei, intr-o lume in care 34.000 de copii mor in fiecare zi din cauza saraciei si a unor boli ce pot fi prevenite, intr-o lume in care 50% din populatie traieste cu mai putin de 2 dolari pe zi, un lucru e clar: ceva este gresit. Si, indiferent daca suntem constienti sau nu, ceea ce tine in viata toate institutiile si, implicit, societatea este banul. Astfel, intelegerea acestei institutii a politicii monetare este critica pentru a intelege de ce vietile noastre sunt cum sunt. Din nefericire, economia este deseori privita cu confuzie si plictiseala. Siruri nesfarsite de elemente din jargonul financiar impreuna cu formule matematica intimidante atasate acestora abat cu rapiditate oamenii de la incercarile de a o intelege. Totusi, realitatea este urmatoarea: Complexitatea asociata cu sistemul financiar este doar o masca conceputa pentru a ascunde una din cele mai paralizante structuri pentru societate suportata vreodata de umanitate. "Nimeni nu este mai inrobit fara speranta decat cel care crede in mod gresit ca este liber" - Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832). Cu cativa ani in urma, banca centrala a Statelor Unite, Rezerva Federala, a emis un document intitulat: "Mecanica Moderna a Banilor". Aceasta publicatie a detaliat practica institutionala a creatiei banilor utilizata de Rezerva Federala si de reteaua globala de banci comerciale pe care le sustine. Pe prima pagina se declara ca documentul este obiectiv: "Scopul acestei brosuri este de a descrie procesul de baza al creatiei banilor intr-un sistem bancar cu rezerva fractionala". Apoi continua sa descrie acest proces de rezerva fractionala printr-o variata terminologie bancara. O traducere libera ar suna cam asa: Guvernul Statelor Unite decide ca are nevoie de niste bani. Ia legatura cu Rezerva Federela si cere, sa zicem, 10 miliarde de dolari. Rezerva Federala raspunde, spunand: "desigur, vom cumpara 10 miliarde in bonuri guvernamentale de la voi". Guvernul ia niste hartii, pune niste desene oficiale pe ele si le numeste bonuri de trezorerie. Apoi pune o valoare pe aceste bonuri pentru a insuma 10 miliarde de dolari si le trimite la Reverva Federala. Cei de la Rezerva Federala scot, la randul lor, niste hartii impresionante, doar ca de aceasta data le numesc bancnote de Rezerva Federala, atribuind de asemenea o valoare de 10 miliarde de dolari setului de hartii. Apoi, Rezerva Federala ia aceste bancnote si le schimba pe bonuri. Odata ce s-a facut schimbul, guvernul ia cei 10 miliarde de dolari si ii depune intr-un cont bancar. Si, odata cu acest depozit, bancnotele devin in mod oficial mijloc de plata legal, adica bani, adaugand 10 miliarde de dolari la banii aflati in circulatie. Asta e tot, zece miliarde de dolari noi au fost creati. Desigur, acest exemplu este o generalizare. In realitate, aceasta tranzactie are loc electronic, fara sa fie folosita hartie. Doar 3% din banii aflati in circulatie in Statele Unite exista sub forma de bancnote. Celelalte 97% exista doar in calculatoare. Bonurile guvernamentale sunt proiectate pentru a fi instrumente de indatorare. Cand Rezerva Federala cumpara aceste bonuri cu bani pe care i-a creat din nimic, guvernul promite sa returneze acei bani Rezervei Federale. Cu alte cuvinte, banii au fost creati din indatorare. Acest paradox stupefiant al banilor sau al valorii creata din datorie sau obligatie va deveni mai evident de-a lungul explicatiei. Deci, schimbul a fost facut. Si acum, 10 miliarde de dolari stau intr-un cont al unei banci comerciale. De aici devine interesant. Conform practicii rezervei fractionale, acei 10 miliarde de dolari depusi devin imediat o parte din rezervele bancii, la fel ca orice alta depunere. In conformitate cu cerintele pentru rezerve, dupa cum scrie in "Mecanica Moderna a Banilor", "O banca trebuie sa-si mentina rezervele cerute de lege astfel incat acestea sa fie egale cu un procent prescris din depozitele sale". Apoi cuantifica aceasta fraza spunand: "Sub legile in vigoare, rezervele obligatorii pentru majoritatea tranzactiilor sunt de 10%". Asta inseamna ca, la un depozit de 10 miliarde de dolari, 10%, sau 1 miliard este pastrat ca rezerva obligatorie, in timp ce restul de 9 miliarde de dolari este considerat rezerva excesiva si poate fi folosit pentru imprumuturi. Este logic sa presupuneti ca acesti 9 miliarde de dolari ies din depozitul existent de 10 miliarde de dolari. Totusi, nu este asa. Ceea ce se petrece, de fapt, este ca cei 9 miliarde sunt creati din nimic peste depozitul existent de 10 miliarde de dolari. Astfel banii aflati in circulatie se inmultesc. Dupa cum scrie in "Mecanica Moderna a Banilor": "Desigur, bancile nu dau imprumuturi din banii pe care ii primesc ca depozite. Daca ar face asta, nu s-ar mai crea bani in plus. Ceea ce fac atunci cand dau imprumuturi este sa accepte cambii (contracte de imprumut) in schimbul creditelor (banii) pusi in contul celui care imprumuta. Cu alte cuvinte, cele 9 miliarde pot fi create din nimic doar pentru ca exista cerere pentru un astfel de imprumut si pentru ca exista 10 miliarde de dolari depozit pentru a satisface nevoia de rezerva obligatorie. Sa zicem ca intra cineva in aceasta banca si imprumuta cei 9 miliarde de dolari disponibili. Cel mai probabil, vor lua acei bani si ii vor depune in in propriul cont bancar. Apoi procesul se repeta pentru ca acel depozit devine o parte a rezervei bancii. 10% este izolat si, in schimb, 90% din 9 miliarde, sau 8,1 miliarde sunt disponibili ca bani nou creati pentru imprumuturi. Si, desigur, acei 8,1 pot fi imprumutati si redepusi, creand in plus 7,2 miliarde, apoi 6,5 miliarde...apoi 5,9 miliarde... si asa mai departe. Acest ciclu depunere-creare de bani -imprumut poate continua la infinit. Rezultatul matematic este ca 90 miliarde de dolari pot fi creati peste cei 10 miliarde. Cu alte cuvinte: pentru fiecare depunere din sistemul bancar, de noua ori mai mult poate fi creat din nimic. Acum, ca am inteles cum sunt creati banii prin acest sistem bancar de rezerva fractionala, apare in minte o intrebare logica dar iluzorie: ce le da valoare acestor bani nou creati? Raspunsul? Banii care exista deja. Banii noi, practic, fura valoarea de la banii aflati in circulatie. Banii din circulatie sunt inmultiti independent de cererea pentru bunuri si servicii. Volumul de bani si cererea definesc echilibrul, astfel preturile cresc, diminuand puterea de cumparare a dolarului. Aceasta este inflatia, iar inflatia este, in principal, o taxa ascunsa publicului. Sistemul de rezerve fractionale a expansiunii monetare este inerent inflationar. Actul de a mari volumul de bani aflati in circulatie, fara ca acest lucru sa se regaseasca intr-o marire proportionala de bunuri si servicii in economie, va devaloriza intotdeauna moneda. O scurta privire la valorile istorice ale dolarului versus banii din circulatie reflecta acest lucru. Relatia inversa este evidenta: un dolar in 1913 are aceeasi valoare ca 21,60$ in 2007. Este o devalorizare de 96% de cand Rezerva Federala a fost infiintata. Daca aceasta realitate a inflatiei inerente si perpetue pare absurda si ucigatoare economic, asteptati putin. Absurd este putin spus in ceea ce priveste modul cum opereaza, de fapt, sistemul nostru financiar. In sistemul nostru financiar, banii inseamna datorii si datoriile inseamna bani. Cresterea volumului de bani aflat in circulatie in S.U.A. din 1950 pana in 2006 este similara cu cresterea datoriei nationale a Statelor Unite in aceeasi perioada. Tendintele sunt aceleasi: cu cat sunt mai multi bani, cu atat sunt mai multe datorii. Cu cat sunt mai multe datorii, cu atat sunt mai multi bani. Altfel spus, fiecare dolar din portofelul nostru este datorat cuiva de catre cineva. Amintiti-va: singurul mod de a crea bani este prin imprumuturi. Daca toti oamenii din tara ar putea sa-si plateasca toate datoriile, inclusiv guvernul, nu ar fi nici un dolar in circulatie. "Daca nu ar fi datorii in sistemul nostru monetar, nu ar mai fi bani", spunea Marriner Eccles, Guvernatorul Rezervei Federale. Ultima data in istoria Statelor Unite cand datoria nationala a fost platita in totalitate a fost in 1835, dupa ce presedintele Andrew Jackson a inchis banca centrala care a precedat Rezerva Federala. Intreaga platforma politica a lui Jackson se rotea in jurul promisiunii de a inchide banca centrala. Jackson a spus la un moment dat: "Eforturile indraznete ale bancii actuale de a controla guvernul sunt doar avertismente asupra sortii care ii pandeste in viitor pe americani, daca acestia vor fi manipulati in perpetuarea acestei institutii sau infiintarea unei alte banci ca aceasta." Din nefericire, acest mesaj a avut viata scurta si bancherii internationali au reusit sa infiinteze alta banca centrala in 1913, Rezerva Federala. Atat timp cat exista aceasta institutie, datoria perpetua este garantata. Pana acum am discutat despre faptul ca banii sunt creati din datorii prin imprumuturi. Aceste imprumuturi sunt bazate pe rezervele bancilor, iar rezervele sunt derivate din depozite. Prin acest sistem de rezerve fractionale, orice depozit poate crea de 9 ori valoarea originala, devalorizand moneda si crescand preturile. Avand in vedere ca toti acesti bani sunt creati prin indatorare si circulati aleatoriu prin comert, oamenii devin detasati de datoriile originale si exista un dezechilibru acolo unde oamenii sunt fortati sa concureze pentru munca pentru a putea sa ia destui bani din rezervele de bani pentru a-si acoperi costul vietii de zi cu zi. Oricat de disfunctionale si ciudate pot parea toate aceste afirmatii, mai este un lucru omis din ecuatie. Este vorba despre elementul structural care releva cu adevarat natura frauduloasa a sistemului: aplicarea dobanzii. Cand guvernul imprumuta bani de la Rezerva Federala sau cand cineva imprumuta bani de la banca, trebuie sa fie platiti aproape intotdeauna inapoi cu dobanda. Cu alte cuvinte, aproape fiecare dolar care exista trebuie sa fie in cele din urma returnat unei banci impreuna cu dobanda corespunzatoare. Dar, daca toti banii sunt imprumutati de la Banca Centrala si sunt repartizati prin banci comerciale prin imprumuturi, doar ceea ce ar putea fi numit "principal" este creat ca sursa de bani in circulatie. Asadar, unde sunt banii pentru acoperirea dobanzilor cerute? Nicaieri. Acei bani nu exista. Ramificatiile acestui fapt sunt socante. Cantitatea de bani datorata bancilor va depasi intotdeauna cantitatea de bani aflata in circulatie. De aceea inflatia este constanta in economie. Noi bani trebuie creati in mod constant pentru a putea acoperi deficitul perpetuu inerent sistemului cauzat de nevoia de a plati dobanzile. Ceea ce mai inseamna si ca, matematic, neachitarea platilor si falimentul sunt inerente sistemului si, intotdeauna, vor fi buzunare sarace ale societatii care vor avea ghinion. O analogie ar fi jocul pe care il joaca copiii la gradinita, intitulat „Scaunelele muzicale”: odata ce se opreste muzica, cineva va ramane pe dinafara. Acesta este scopul. Transfera invariabil bogatia adevarata de la persoana la banca pentru ca, daca nu iti poti plati ipoteca, iti vor lua proprietatea. Acest lucru este este revoltator in special atunci cand realizam ca acest inevitabil sfarsit nu se produce numai din cauza practicilor sistemului rezervelor fractionale ci, in primul rand, din cauza faptului ca banii pe care banca ti i-a imprumutat nu au existat legal niciodata. In 1969 a existat un caz la curtea de judecatorie din Minnesota, implicand un barbat pe nume Jerome Daly. Acesta contesta confiscarea casei sale de catre banca la care facuse un imprumut pentru a o cumpara. Argumentul sau a fost ca in contractul ipotecar se cerea ca ambele parti, adica el si banca, sa puna cate o forma legitima de proprietate pentru schimb. In limbaj legislativ, aceasta se numeste „considerent” (baza unui contract. Un contract se bazeaza pe schimbul dintre un considerent cu un altul). Dl. Daly a explicat ca banii nu erau, de fapt, proprietatea bancii, pentru ca au fost creati din nimic imediat ce contractul de imprumut a fost semnat. Va amintiti ce se spunea in "Mecanica Moderna a Banilor" despre imprumuturi? Ceea ce fac bancile atunci cand fac imprumuturi este sa accepte cambii (contracte de imprumut) in schimbul creditelor (bani). Rezervele sunt neschimbate de catre tranzactiile de imprumut, dar creditele depuse sunt noi adaosuri la depozitele totale ale sistemului bancar. Cu alte cuvinte, banii nu ies din depozitele existente. Banca pur si simplu ii inventeaza, nepunand altceva la bataie decat o teoretica raspundere pe hartie. In timp ce cazul progresa, presedintele bancii, Dl. Morgan s-a prezentat in boxa martorilor. In memorandumul personal al judecatorului, acesta isi amintea ca presedintele bancii a admis faptul ca, impreuna cu Rezerva Federala, a creat banii si creditele completand un registru. Banii si creditul au aparut cand ei le-au creat. Dl. Morgan a admis ca nu exista lege in Statele Unite sau regulament care sa ii dea dreptul sa faca asta. O proprietate legala trebuie sa existe si sa fie mijloc de plata pentru a sustine contractul. Juriul a ajuns la concluzia ca nu exista proprietate legala asupra acestor bani. Si judecatorul a mai adaugat in notitelesale, in mod poetic, urmatoarea afirmatie: "Doar Dumnezeu poate crea ceva de valoare din nimic". Odata cu aceasta descoperire, curtea a respins cererea de confiscare facuta de banca, iar Daly si-a pastrat casa. Implicatiile acestei decizii sunt imense. De fiecare data cand imprumutati bani de la o banca, fie ca este un imprumut impotecar sau un imprumut pe card, banii imprumutati nu sunt doar contrafacuti, acestia sunt o forma ilegitima de ”considerent” si, astfel, anuleaza contractul fiindca banca nu a avut de la inceput banii ca proprietate. Din nefericire, astfel de descoperiri legale sunt suprimate si ignorate. Jocul transferului de bogatie si indatorarea perpetua continua. Asta ne duce la intrebarea finala: de ce? In timpul razboiului civil american, presedintele Lincoln a decis sa evite imprumuturile cu dobanda mare oferite de bancile europene si a decis sa faca ceea ce au sustinut fondatorii tarii, sa creeze o moneda independenta si inerent lipsita de datorii. Aceasta se numea "Greenback". La scurt timp dupa ce s-a luat aceasta masura, un document intern a circulat intre bancile private britanice si cele americane in care se scria: "Sclavia inseamna controlul asupra muncii si aduce cu sine grija pentru muncitori. In schimb, planul european este acela prin care se propune controlarea muncii prin controlul asupra salariilor cu ajutorul capitalului. Acest lucru poate fi facut doar controland banii. Nu putem lasa „Greenback” sa existe daca nu il putem controla." Practica rezervei fractionale aplicata de Rezerva Federala care si-a raspandit practicile la marea majoritate a bancilor lumii este de fapt un sistem modern de sclavie. Ganditi-va, banii sunt creati din indatorare. Ce fac oamenii cand au datorii? Se supun angajarii ca sa le plateasca. Dar daca banii pot fi creati doar prin imprumuturi, cum poate fi societatea lipsita de datorii? Nu poate, si acesta este si scopul. Frica de a pierde bunuri impreuna cu lupta de a tine pasul cu datoriile perpetue si inflatia inerenta sistemului combinata cu insuficienta fara scapare a banilor aflati in circulatie, creata de dobanzi care nu pot fi platite vreodata ii fac pe toti sclavii platiti sa fie disciplinati, alergand pe roata de hamster impreuna cu milioane de alti oameni. In fapt, alimenteaza un imperiu in care beneficiarii sunt doar elita din varful piramidei. Pana la urma, pentru cine lucrati in realitate? Pentru banci. Banii sunt creati in banca si invariabil ajung inapoi la banca. Ele sunt adevaratii stapani, impreuna cu corporatiile si guvernele pe care le sprijina. Sclavia fizica necesita asigurarea adapostului si a hranei. In sclavia economica oamenii au grija de ei insisi. Este una din cele mai ingenioase inselatorii pentru manipularea sociala create vreodata. Si la baza ei este un razboi invizibil impotriva populatiei. Indatorirea este o arma folosita pentru a cuceri si a inrobi societati, dobanda este principala munitie. In timp ce majoritatea nu este constienta de aceasta realitate, bancile, in colaborare cu guverne si corporatii, continua sa-si perfectioneze si sa-si extinda tacticile de lupta economica, dand nastere la noi baze, cum ar fi Banca Mondiala, Fondul Monetar International [FMI] Ele au fost cele care au inventat un nou tip de soldat: asasinul economic. "Sunt doua metode de a cuceri si de a inrobi o natiune. Una este prin sabie, a doua este prin indatorare"- John Adams (1735-1826). ASASINII ECONOMICI Mai jos sunt declaratiile lui John Perkins, fost economist sef la Chas T. Main Inc, autorul cartii Confesiunile unui asasin economic: „Noi, asasinii economici, suntem de fapt responsabili pentru crearea primului imperiu global. Lucram in multe moduri diferite dar, probabil, cel mai frecvent este sa gasim o tara care are resurse, cum ar fi petrol. Apoi aranjam un imprumut urias acelei tari de la Banca Mondiala sau una din celelalte organizatii de acest tip. Dar banii nu ajung cu adevarat in acea tara. De fapt, ajung la marile noastre corporatii pentru diverse proiecte de infrastructura prevazute a se construi acolo: centrale electrice, parcuri industriale, porturi, lucruri de care sa beneficieze cativa bogatasi de la noi, corporatiile lor si cativa oameni bogati din zona. Dar nu ajuta deloc majoritatea oamenilor. Intreaga tara ramane cu o datorie foarte mare. Este o datorie atat de mare incat nu pot sa o plateasca, si asta face parte din plan, sa nu poata sa o plateasca. La un moment dat noi, asasinii economici, mergem inapoi acolo si le spunem: ati pierdut multi bani, nu va puteti plati datoriile, asa ca trebuie sa vindeti petrolul foarte ieftin companiilor noastre petroliere. Lasati-ne sa construim o baza militara la voi in tara, trimiteti trupe sau sustineti-le pe ale noastre intr-un loc cum ar fi Irak sau votati-ne la urmatoarele alegeri ONU." Sau sa privatizeze compania de electricitate, sistemul de apa si canalizare si sa le vanda corporatiilor din SUA si altor corporatii multinationale. Deci este o adevarata retea si este atat de tipic modului de actionare al FMI si al Bancii Mondiale. Aceste institutii indatoreaza o tara si este o datorie atat de mare incat nu pot sa o plateasca. Mai tarziu, tot ele se ofera sa refinanteze datoria, iar tara respectiva trebuie sa plateasca o dobanda si mai mare. Apoi se cere un "quid pro quo", numit si conditionalitate sau „bune relatii”, care inseamna de fapt ca cei in cauza trebuie sa-si vanda resursele, incluzand multe dintre serviciile lor sociale, companiile de utilitati, uneori sistemele lor educationale, penale, de asigurari, toate la corporatii straine. Deci este o lovitura dubla - tripla - cvadrupla. Precedentul asasinului economic a fost stabilit la inceputul anilor '50, cand Mosaddeq a fost ales in mod democratic in Iran. El era considerat "speranta pentru democratie" in estul mijlociu si in alte parti ale lumii. A fost ales de catre revista "Time" ca omul anului. Dar unul dintre lucrurile pe care le-a adus si a inceput sa il implementeze a fost ideea ca toate companiile petroliere straine trebuiau sa plateasca mult mai mult pe petrolul pe care il cumparau din Iran. Iar oamenii din Iran ar fi trebuit sa aiba de castigat de pe urma propriului petrol. O politica foarte ciudata. Desigur ca nu ne-a placut asta, dar ne era frica sa facem ce faceam de obicei, adica sa trimitem armata. In schimb, am trimis un agent CIA, Kermit Roosevelt, ruda cu Teddy Roosevelt, cu cateva milioane de dolari in geanta, iar aceasta actiune a fost foarte eficienta. Intr-o scurta perioada de timp a reusit sa il dea jos de la putere pe Mosaddeq si l-a adus pe sahul Iranului pentru a-l inlocui. Acesta fusese dintotdeauna favorabil SUA in ceea ce privestepetrolul, si a fost si extrem de eficient. Aici, in Statele Unite, la Washington, oamenii priveau in jur si spuneau "uau, asta a fost usor si ieftin". Aceasta actiune a stabilit un nou mod de a manipula tarile, de a crea un imperiu. Singura problema cu Roosevelt a fost ca era un agent CIA si, daca era prins, urmarile ar fi putut sa fie destul de serioase. Asa ca, foarte rapid, in acel moment s-a luat decizia ca, de atunci incolo sa se foloseasca consultanti privati pentru a canaliza banii prin Banca Mondiala sau FMI sau una dintre celelalte agentii de tipul acesta, sa se aduca oameni ca mine, care lucreaza pentru companii private. In caz ca am fi fost prinsi, nu s-ar fi gasit legaturi cu guvernul. Guatemala, 1954 Cand Arbenz a devenit presedinte al Guatemalei, tara era controlata de compania United Fruit si de marile corporatii internationale. Arbenz si-a dat seama de asta si a declarat: "Vrem sa dam pamantul inapoi oamenilor". Dupa ce a ajuns la putere, a inceput sa implementeze politici care ar fi facut exact asta, sa dea drepturile asupra pamanturilor inapoi oamenilor. Acest lucru nu le-a placut prea mult celor de la "United Fruit", asa ca au angajat o firma de relatii publice pentru a lansa o campanie cu scopul de a convinge Statele Unite, cetatenii Statelor Unite, presa SUA, congresul SUA, ca Arbenz era o marioneta a URSS si ca, daca l-am fi lasat la putere, URSS ar fi avut o baza in aceasta emisfera. In acea perioada domnea in mintile tuturor o frica exagerata de teroarea rosie, teroarea comunista. Si asa, ca sa scurtam povestea, din aceasta campanie de relatii publice s-a ajuns la un angajament din partea CIA si a armatei de a-l inlatura de la putere pe acest om. Asta s-a si intamplat. Am trimis avioane, am trimis soldati, am trimis sacali, am trimis tot ce am putut pentru a-l inlatura si chiar l-am inlaturat. Imediat ce a fost inlaturat de la putere, cel care i-a luat locul le-a redat corporatiilor internationale, inclusiv United Fruit, toate drepturile si posesiunile precedente. Ecuador, 1981 Ecuador a fost condus pentru multi multi ani de dictatori pro-SUA. Ei erau de multe ori destul de brutali. Apoi s-a decis ca in Ecuador aiba loc alegeri cu adevarat democratice. Jaime Roldos a candidat pentru presedintie, iar scopul sau principal, spunea el, era sa asigure folosirea resurselor Ecuadorului pentru ajutarea oamenilor. A castigat coplesitor, nimeni nu mai castigase atat de detasat alegerile in Ecuador. Apoi a inceput sa implementeze aceste politici pentru a se asigura ca profiturile de la petrol ajungeau la oameni, pentru a-i ajuta. Noua nu ne-a placut asta aici, in SUA. Am fost trimis acolo ca unul din numerosii asasini economici pentru a-l schimba pe Roldos, pentru a-l corupe, pentru a-l suci... Am vrut sa-l facem sa inteleaga: "Stii, poti sa ajungi foarte bogat tu si familia ta daca joci jocul nostru, dar daca continui sa implementezi politicile promise, vei pleca!" Nu a vrut sa asculte, a fost asasinat intr-un accident de avion. Imediat ce s-a prabusit avionul, toata zona a fost inchisa. Singurii care aveau acces erau militarii SUA de la o baza militara din apropiere si cativa militari din Ecuador. Cand a inceput investigatia, doi dintre martorii principali au murit in accidente de masina inainte de a avea sansa de a depune marturie. Multe lucruri stranii s-au intamplat in jurul asasinarii lui Roldos. Eu, ca si majoritatea oamenilor care erau cu adevarat interesati de acest caz, nu au avut nici o indoiala ca a fost o asasinare. Desigur, in pozitia mea de asasin economic, ma asteptam ca Roldos sa fie inlaturat fie printr-o revolta, fie printr-o asasinare, dar avea sa fie inlaturat pentru ca nu putea fi corupt, nu se lasa sa fie corupt in felul in care vroiam noi sa-l corupem. Panama, 1981 Omar Torrijos, presedintele Panama, a fost unul dintre preferatii mei, mi-a placut mult, era foarte carismatic, el chiar vroia sa isi ajute tara. Cand am incercat sa il mituiesc sau sa-l corup, a spus: "Uite, John..." - de fapt, ma numea Juanito. "Uite, Juanito, nu vreau bani, ceea ce vreau este ca tara mea sa fie tratata in mod corect. Vrau ca SUA sa plateasca datoriile fata de acest popor pentru toate distrugerile pe care le-a facut aici. Vreau sa fiu in pozitia in care sa pot ajuta alte tari din America Latina sa-si castige independenta si sa fie libere de aceasta prezenta teribila din nord. Voi ne exploatati atat de tare! Vreau sa fie Canalul Panama inapoi in mainile acestui popor. Asta vreau. Asa ca, lasa-ma in pace. Nu incerca sa ma mituiesti." Era 1981. Si in luna mai, Jaime Roldos, presedintele Ecuadorului a fost asasinat. Omar era foarte constient de asta. Torrijos isi tinea familia impreuna si spunea: "Probabil ca sunt urmatorul, dar este OK. Pentru ca am facut ceea ce am venit sa fac: am renegociat Canalul. Canalul va fi in mainile noastre. Am terminat negocierile cu Jimmy Carter si avem un tratat." In luna iunie a aceluiasi an, doar doua luni mai tarziu, a murit si el intr-un accident de avion. Nu exista nici o indoiala ca a fost executat de sacali finantati de CIA. Exista foarte multe dovezi. Unul dintre bodyguarzii lui Torrijos i-a dat, in ultimul moment, in timp ce iesea din avion, un casetofon mic care continea o bomba. Este interesant cum acest sistem a continuat in acelasi mod timp de multi ani, doar ca asasinii economici au devenit din ce in ce mai buni. Venezuela 2002 Apoi ne-a venit ideea pe care am si aplicat-o recent in Venezuela, in 1998, cand Hugo Chavez a fost ales presedinte, inaintea lui fiind multi presedinti corupti care au distrus practic economia tarii. Chavez a fost ales democratic. A infruntat SUA si a cerut ca petrolul Venezuelei sa fie folosit pentru a-si ajuta poporul. Desigur ca nu ne-a placut asta aici, in SUA. In 2002 a pornit o revolta. Nu este nici o indoiala in mintea mea, si nici in mintea majoritatii celorlalti oameni in tema, ca CIA era in spatele acelei revolte. Modul in care acea revolta s-a format reflecta ceea ce Kermit Roosevelt facuse in Iran. Au platit oameni pentru a iesi in strada pentru a se revolta, pentru a protesta, pentru a zice ca Chavez nu este deloc popular. Daca poti convinge cateva mii de oameni sa faca asta si aduci televiziunea, poti sa faci sa para ca si cum ar fi iesit toata tara in strada. Apoi, lucrurile incep sa degenereze. Chavez a fost destul de inteligent si oamenii l-au urmat cu atata loialitate, incat au reusit sa infranga revolta. A fost un moment fenomenal in istoria Americii Latine. Irak, 2003 Irak este exemplul perfect pentru a arata cum functioneaza intreg sistemul. Noi, asasinii economici, suntem prima linie de aparare. Mergem, incercam sa corupem guvernul, incercam sa-i facem sa accepte imprumuturi uriase pe care le folosim ca parghie pentru a-i cumpara, practic. Daca nu reusim, la fel cum nu am reusit eu in Panama cu Omar Terrijos si in Ecuador cu Jaime Roldos, care au refuzat sa fie corupti, a doua linie de aparare este sa trimitem sacalii. Sacalii fie rastoarna guvernul, fie asasineaza. Apoi vine noul guvern, care va face ce vrem noi. Noul presedinte stie ce se va intampla daca face altceva. In cazul Irakului, ambele au dat gres. Asasinii economici nu au reusit sa il convinga pe Saddam Hussein. Am incercat de multe ori. Am incercat sa-l facem sa accepte ceva asemanator cu ceea ce a acceptat Casa Saud in Arabia Saudita, dar nu a acceptat. Asa ca am trimis sacalii pentru a-l asasina, dar nu au reusit. Securitatea lui era foarte buna. Saddam lucrase la un moment dat pentru CIA. Fusese angajat pentru a-l asasina pe presedintele anterior al Irakului. Nu reusise, dar cunostea sistemul. In '91 am trimis armata pentru a dobori armata Irakului. In acel moment presupuneam ca Saddam Hussein se va razgandi. Puteam sa-l inlaturam, desigur, dar nu vroiam. Era destul de puternic, isi controla oamenii. Credeam ca ii poate controla pe kurzi, sa ii tina pe iranieni la granita si sa continue sa pompeze petrol pentru noi. Acum, ca-i invinsesem armata, speram sa se razgandeasca. Asasinii economici au intervenit din nou in anii '90, dar fara succes. Daca ar fi reusit, ar fi inca la putere si i-am vinde in continuare oricate avioane de lupta ar fi vrut si orice ar mai fi vrut. Dar nu au reusit. Sacalii nu au reusit sa il inlature de la putere, asa ca am trimis armata din nou. De aceasta data am facut treaba pana la capat. L-am inlaturat si, totodata, ne-am ales cu contracte de constructie foarte profitabile pentru a reconstrui o tara pe care am distrus-o. Este o afacere destul de buna, daca detii companii de constructii importante. Irakul arata cele trei stadii: asasinul economic - nu a reusit, sacalii - nu au reusit, iar masura finala: intervine armata. In acest mod ne-am creat un imperiu, dar am facut-o foarte subtil, este clandestin. Toate imperiile din trecut au fost construite cu ajutorul armatei si stiau cu totii ca le construiau. Britanicii stiau ca il construiau, francezii, germanii, romanii, grecii, si toti erau mandri de asta. Intotdeauna aveau o scuza: imprastiau civilizatie, imprastiau o anumita religie sau ceva de genul acesta; dar stiau ca il construiesc. Noi nu stim. Majoritatea oamenilor din SUA nu stiu ca traim de pe urma unui imperiu clandestin. In ziua de azi e mai multa sclavie in lume decat a fost vreodata. Trebuie sa te intrebi: daca este un imperiu, cine este imparatul? In mod evident, presedintii SUA nu sunt imparati, imparat e cineva care nu este ales, nu are mandat limitat si nu raporteaza nimanui. Deci, nu putem clasifica presedintii in acest mod, dar avem ceea ce consider a fi echivalentul imparatului. Este ceea ce eu numesc corporatocratie. Corporatocratia este un grup de invidizi care conduc cele mai mari corporatii si se comporta ca imparatii acestui imperiu. Ei controleaza mass-media fie prin conducere directa, fie prin publicitate. Controleaza majoritatea politicienilor nostri pentru ca le finanteaza campaniile fie prin corporatii, fie prin contributii personale care provin din corporatii. Nu sunt alesi, nu au mandat limitat, nu raporteaza nimanui. Daca privesti la varful corporatocratiei, nu-ti mai poti sa seama daca persoana respectiva lucreaza pentru o corporatie privata sau pentru guvern, pentru ca se misca tot timpul dintr-o parte in alta. Deci, ai un tip care intr-un moment este presedintele unei mari companii de constructii, cum ar fi Halliburton, si in urmatorul moment este vicepresedintele S.U.A. sau presedintele Bush care este implicat in afaceri cu petrol. Acest lucru se intampla indiferent daca sunt la conducere republicani sau democrati. Se misca dintr-o parte in alta pe usa care se invarte. Intr-un fel, guvernul nostru este invizibil de multe ori. Politicile lui sunt indeplinite de corporatii pe un nivel sau altul si, de fapt, politicile guvernului sunt create de corporatocratie si prezentate guvernului. Este o relatie foarte stransa. Nu este ceva de genul "teoria conspiratiei", acesti oameni nu trebuie sa se intalneasca si sa comploteze pentru a face lucruri. Cu totii lucreaza avand un singur scop: maximizarea profiturilor indiferent de costurile asupra societatii si asupra mediului. INSTITUTIILE FINANCIARE ALE GROAZEI Acest proces de manipulare de catre corporatocratie prin indatorare, mituire si inlaturare politica se numeste GLOBALIZARE. La fel cum Rezerva Federala mentine poporul american intr-o pozitie de servitudine indatorata, cu datorii perpetue, inflatie si dobanda, Banca Mondiala si FMI indeplinesc acest lucru la o scara globala. Ideea de baza e simpla: indatoreaza o tara fie prin propria imprudenta, fie prin coruperea conducatorului tarii. Apoi impune conditii sau politici de ajustare structurala care deseori constau in: - devalorizarea monedei. Cand moneda se devalorizeaza, se devalorizeaza toate lucrurile. Asta face ca resursele indigene sa fie disponibile tarilor pradatoare la o fractiune din valoarea lor reala. - taieri masive de fonduri pentru programele sociale. Acestea includ, deseori, educatia si sistemul sanitar, compromitand bunastarea si integritatea societatii, lasand oamenii vulnerabili exploatarii. - privatizarea intreprinderilor de stat, ceea ce inseamna ca sisteme importante social pot fi cumparate si reglementate de companii straine pentru a obtine profit. De exemplu, in 1999, Banca Mondiala a insistat ca guvernul din Bolivia sa vanda sistemul de apa al celui de-al treilea oras ca marime unei filiale a corporatiei Bechtel din SUA. Imediat ce s-a intamplat asta, facturile pentru apa potabila au devenit foarte mari. Rezidentii erau deja saraci. Abia dupa o revolta din partea locuitorilor contractul a fost anulat. - liberalizarea comertului sau deschiderea economiei prin scoaterea restrictiilor pentru comertul extern. Asta permite ecercitarea unor practici economice abuzive, cum ar fi aducerea de catre corporatiile transnationale a produselor lor mai ieftine, realizate in masa, subminand astfel productia indigena si distrugand economii locale. Un exemplu este Jamaica, care, dupa ce a acceptat imprumuturi si conditii din partea Bancii Mondiale, a pierdut pietele pentru recoltele cele mai importante din cauza competitiei cu importurile din vest. Astazi, nenumarati fermieri nu pot lucra fiindca nu pot concura cu marile corporatii. Alta variatie este crearea a numeroase, aparent neobservate, nereglementate, inumane fabrici de imbracaminte ale unor marci celebre, care profita de pe urma problemelor economice. In plus, din cauza lipsei de reglementari ale productiei, distrugerea mediului este continua, in timp ce resursele tarii sunt deseori exploatate de catre corporatiile indiferente in timp ce produc intentionat mari cantitati de poluanti. John Perkins: Cel mai important proces din istorie este pornit de catre 30.000 de oameni din Ecuador si de pe Amazon impotriva Texaco, detinut acum de Chevron. Deci, procesul este impotriva Chevron, dar pentru actiunile facute de Texaco. Se estimeaza ca poluarea este de 18 ori mai puternica decat cea cauzata de Exxon Valdez pe tarmul Alaskai. In cazul Ecuadorului nu a fost un accident. Companiile petroliere au facut-o intentionat. Stiau ca o fac, dar o faceau pentru a economisi bani, in loc sa se ocupe de eliminarea corecta a reziduurilor. O scurta privire la raportul performantelor Bancii Mondiale releva faptul ca institutia, care pretinde public ca ajuta dezvoltarea tarilor sarace si eradicarea saraciei, nu a facut nimic altceva decat sa mareasca saracia si decalajul de bogatie in timp ce profiturile corporatiilor sunt foarte mari. In 1960, decalajul dintre venituri intre cincimea de locuitori din tarile cele mai bogate versus cincimea de locuitori din tarile cele mai sarace era de 30 la 1. In 1998 era de 74 la 1. In timp ce Produsul National Brut a crescut pe plan global cu 40% intre 1970 si 1985, in tarile sarace a crescut cu doar 17%. Intre 1985 si 2000, numarul celor care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi a crescut cu 18%. Chiar si Comitetul Economic al congresului SUA a admis ca exista o rata de succes de doar 40% pentru toate proiectele Bancii Mondiale. La sfarsitul anilor '60, Banca Mondiala a intervenit in Ecuador cu imprumuturi mari. In urmatorii 30 de ani saracia a crescut de la 50% la 70%. Sub-angajarea si somajul au crescut de la 15% la 70%. Datoria tarii a crescut de la 240 de milioane dolari la 16 miliarde dolari, in timp ce cota de resurse alocata saracilor a scazut de la 20% la 6%. Pana in anul 2000 s-a ajuns ca 50% din bugetul national al Ecuadorului sa trebuiasca sa fie alocat pentru plata datoriilor. Este important sa se inteleaga: Banca Mondiala este, de fapt, o banca a SUA, sprijinind interesele SUA. SUA are drept de veto asupra deciziilor deoarece aduce cel mai mult capital. Si de unde a luat acesti bani? Ati ghicit, i-a creat din nimic, prin intermediul sistemului bancar de rezerve fractionale. Din primele 100 de economii mondiale clasate pe baza Produsul Intern Brut, 51 sunt corporatii si 47 din cele 51 sunt din SUA. Walmart, General Motors si Exxon sunt mai puternice economic decat Arabia Saudita, Polonia, Norvegia, Africa de Sud, Finlanda, Indonezia si multe altele. Odata ce barierele de comert protective sunt inlaturate, banii sunt aruncati impreuna si manipulati in noi piete si economiile statelor sunt rasturnate in favoarea competitiei deschise din capitalismul global, imperiul se extinde. Fragment din „NETWORK”, MGM, 1976 (in versiune originala): "Te trezesti in fata micului tau ecranului de 21 inch si urli despre America si democratie. Nu este nicio America, nu este nicio democratie. Este doar IBM, ITT, AT&T, DuPont, Dow, Union Carbine si Exxon. Acestea sunt natiunile lumii astazi. Despre ce credeti ca vorbesc rusii in consiliul de stat, despre Karl Marx? Isi scot graficele liniare, teorii de decizie statistica, solutii de minima si maxima si calculeaza probabilitatiile pret-cost ale tranzactiilor si investitiilor, la fel cum facem noi. Nu mai traim intr-o lume a natiunilor si a ideologiilor. Lumea este un colegiu de corporatii, determinat inexorabil de regulile imuabile ale afacerilor. Lumea este o afacere." „Luata cumulativ, integrarea lumii intr-un intreg, in mod particular in ceea ce priveste termenii globalizarii economice si caracteristicile mitice ale „pietii libere” capitaliste, reprezinta in sine un veritabil „imperiu”. Putini au reusit sa scape de "ajustarile structurale" si "conditionarile" Bancii Mondiale, ale FMI sau de arbitrajul Organizatiei Mondiale a Comertului, acele institutii financiare internationale care, oricat de inadecvate, inca determina ceea ce inseamna globalizare economica. Atat de mare este puterea globalizarii incat, in cursul vietii noastre este probabil sa asistam la integrarea, chiar daca inegala, a tuturor economiilor nationale din lume intr-un singur sistem global de piata libera.” - Jim Garrison -, Presedinte si demnitar al Forumului Mondial PUTEREA TERORISMULUI Lumea este preluata de catre o mana de puteri ale afacerilor care domina resursele naturale de care avem nevoie pentru a trai in timp ce controleaza banii de care avem nevoie pentru a obtine aceste resurse. Rezultatul va fi un monopol global, bazat nu pe viata umana ci pe puterea financiara si corporativa. In timp ce inegalitatea creste, din ce in ce mai multi oameni devin disperati. Stabilimentul a fost fortat sa gaseasca o noua metoda de a actiona in cazul celor care se impotrivesc sistemului. Asa s-a nascut teroristul. Termenul "terorist" este o distinctie goala care desemneaza orice persoana sau grup care alege sa se impotriveasca sistemului. Nu trebuie sa fie confundat cu fictionalul "Al Qaeda", care a fost de fapt numele unei baze de date a Mudjahedinilor sustinuti de SUA in anii '80. "Adevarul este ca nu exista o armata islamica sau grup terorist numit Al Qaeda, si orice ofiter informat al serviciilor de informatii stie asta. Aceasta este o campanie propagandistica initiata cu scopul de a determina publicul sa creada in existenta unei entitati reale. Tara din spatele acestei propagande este SUA." - Pierre-Henry Bunel – fost membru al serviciului secret francez. In anul 2007, Departamentul de Aparare a primit 161,8 miliarde de dolari pentru asa zisul razboi global impotriva terorismului. Conform „Centrului national de lupta impotriva terorismului”, in anul 2004 aproximativ 2000 de oameni au fost omorati in lume din cauza unor presupuse acte teroriste. Dintre acestia, 68 au fost americani. Folosind acest numar ca medie generala, care este foarte generos, este interesant de observat ca de doua ori mai multi americani mor anual din cauza alergiei la arahide decat din cauza actelor teroriste. Bolile coronariene sunt cauza cea mai importanta de decese in America, omorand aproximativ 450.000 de oameni in fiecare an. Si In 2007, guvernul a alocat aproximativ 3 miliarde de dolari cercetarilor in acest domeniu. Asta inseamna ca guvernul SUA a alocat, in 2007, de 54 de ori mai mult pentru prevenirea terorismului decat pentru prevenirea bolilor coronariene, care omoara de 6600 ori mai multi oameni anual decat terorismul. In timp ce denumirea de terorist si Al-Qaeda sunt atasate arbitrar pe fiecare stire, legandu-l de orice actiune impotriva intereselor SUA, mitul se dezvolta. La mijlocul anului 2008, Procurorul General al SUA a propus ca Congresul SUA sa declare in mod oficial razboi impotriva acestei fantezii. Din iulie 2008 s-au adunat peste 1 milion de persoane pe lista suspectilor de terorism. Aceste asa numite "masuri contra terorismului" desigur ca nu au nimic de-a face cu protectia sociala. Ele au de-a face cu mentinerea sistemului in conditiile cresterii sentimentului anti-american, atat in tara cat si international, sentiment care este legitim fondat pe expansiunea imperiului corporativ bazat pe lacomie si care exploateaza lumea. Adevaratii teroristi ai lumii nu se intalnesc in intunericul noptii sau striga "Allah Akbar" inainte de o actiune violenta. Adevaratii teroristi ai lumii poarta costume de 5000 de dolari si lucreaza in cele mai inalte pozitii ale finantelor, guvernului si afacerilor. Deci, ce facem? Cum oprim un sistem de lacomie si coruptie, care are atata putere si elan? Cum oprim acest aberant comportament in grup care nu simte compasiune pentru milioanele de oameni macelariti in Irak sau Afganistan pentru ca „corporatocratia” sa controleze resursele de energie si productia de opiu pentru profitul de pe Wall Street? Inainte de 1980, Afganistanul producea 0% din opiumul din lume. Dupa ce Mujahidinii sprijiniti de SUA/CIA au castigat razboiul dintre URSS si Afganistan, pana in 1986 au ajuns sa produca 40% din heroina din lume. Pana in 1999 au ajuns sa produca 80% din heroina de pe piata. Apoi, s-a intamplat ceva neasteptat: Talibanii au ajuns la putere si, pana in anul 2000, au distrus majoritatea culturilor de opiu. Productia a scazut de la peste 3000 de tone la doar 185 tone, o reducere de 94%. Pe 9 septembrie 2001, planurile de invazie a Afganistanului erau pe biroul presedintelui Bush. Doua zile mai tarziu au avut si motivul: atacurile asupra turnurilor gemene. Astazi, Afganistanul controlat de SUA produce 90% din heroina din lume si sparge noi recorduri de productie de la an la an. Cum oprim un sistem de lacomie si coruptie care condamna populatiile sarace la "sclavia fabricilor de imbracaminte" pentru beneficiul Madison Avenue? Sau care ii face pe ingineri sa declare in mod fals atacuri teroriste pentru a manipula? Sau care genereaza metode sociale de operare construite in sistem care sunt inerent exploatate? Sau care reduc in mod sistematic libertatile civile si violeaza drepturile umane pentru a se proteja de propriile neajunsuri? Cum actionam in privinta institutiilor ascunse, cum ar fi Consiliul Relatiilor Straine, Comisia Trilaterala sau Grupul Bilderberg si alte grupuri alese nedemocratic, care conspira in spatele usilor inchise pentru a controla elementele politice, financiare, sociale si de mediu ale vietilor noastre? Pentru a afla raspunsul, trebuie mai intai sa gasim cauza adevarata care sta la baza problemei. Adevarul este ca grupurile bazate pe lacomie, coruptie, putere si profit nu sunt adevarata sursa a problemei. Ele sunt simptome. "Lacomia si competitia nu sunt rezultatul temperamentului imuabil al omului, lacomia si frica de lipsuri sunt, de fapt, create si amplificate, consecinta directa fiind aceea ca trebuie sa ne luptam unii cu ceilalti pentru a supravietui", spune Bernard Lietaer, fondatorul sistemului monetar european. |
|
| Ultima actualizare ( vineri, 30 ianuarie 2009 ) |
Vechile apeluri la sovinism rasial, sexual si religios, la fervoare nationalista turbata incep sa nu mai functioneze. Inscrierile la Atlantykron s-au incheiat!
Inscrierile la a 20-a editie aniversara a Academiei de Vara Atlantykron 2009 au luat sfarsit. Pentru mai multe detalii vizitati www.Atlantykron.org.Home
| Prima pagina |
RomaniaSF Jurnal
| Editoriale |
| Puncte de vedere |
| Aspecte |
| Incursiuni Fantasy |
| Parada cărţii |
| Film si cinema |
Dosarele RoSF
| Dosarele RomaniaSF |
| Dosar de autor |
Utopica
| Societatea |
| Habitat si tehnologie |
| Specia |
Portal
| Prima pagina |
| Fandom |
| Emisiuni radio/TV |
| Website-ul lunii |
| Noutăţi online |
| Concursuri |
| Ştiri |
| Web Links SFFH |
| Blog |
| Cautare |
| Contact |
Topic Science Fiction
| Editoriale |
| Locaţii pe internet |
| Antologia 2004 |
Evri
SF&Fantasy Worldwide
BetterWorldBooks.com - 2 Million Used Books sold to fund literacy worldwide. Free Carbon Neutral Shipping in the USA, $3.97 Worldwide.Celebrate the X PRIZE with official Space Ship One and X PRIZE cool shirts, hats and more. Click here!
Top IMDB
|
|
Ads
Proiectele RoSF
ImaginaStore.com
Magazinul imaginatiei tale
Film si literatura SF, Fantasy si Horror. Carte de popularizare a stiintei, lucrari din domenii conexe, gadget-uri, muzica.
Blog RoSF
Urmareste online o sinteza orara a celor mai importante bloguri SF romanesti
Director RoSF
Catalog de pagini web romanesti specializat. Inscriere gratuita, detalii utile despre fiecare pagina in parte.
SciFi Blog
Blog specializat in recenzii de carte si film. Colaborare cu cele mai mari comunitati de reconzori din lume
SciFi Zone
Video si Audio. Trailere, tabere, intalniri, interviuri, creatii proprii. Materiale dedicate science fiction, fantasy si domenii conexe. Pune-le pe site-ul tau sau pe blog! Continut adaugat de fani!
iSFdb
Calendarul evenimentelor din fandom. Inscrie-ti evenimentul pentru ca toti fanii sa afle!
RoSF Database
Enciclopedie liberă şi o bază de date cât mai complete şi mai obiective în domeniile science fiction, fantasy, horror şi domeniile conexe.
[ Copyright © 2005 - 2010 RomaniaSF Online - Portalul comunitatii Science Fiction, Fantasy, Horror din Romania by Mugur Cornila & Cristian Homeuca. Designed by Homer ]
