Nu am votat. Nu mi s-a mai parut moral si normal sa aleg, ca in alti ani, raul mai mic. Nici votul alb, votul de blam asupra clasei politice fluturat de Pro-Democratia nu m-a atras, convins fiind ca se va gasi cineva sa puna o stampila pe buletin in locul meu. Nu mai cred in organizarea sociala curenta, asa cum nu mai cred in sistemul politic existent. Nu neaparat din Romania, ci de peste tot. Va las pe voi sa o faceti, poate intrezariti ceva. Altceva.
In schimb, in duminica votului, am revizuit extrasul din scenariul documentarului Zeitgeist. Iar intrebarea care persista este aceeasi, mai veche: ce solutie poate gasi rasa umana la o situatie aparent fara alternativa? Suntem noi capabili sa pacalim destinul pentru a institui o inventie sociala diferita? Suntem noi capabili sa o cream?

Atunci cand cineva mi-a recomandat Zeitgeist, mi-am zis ca exista, deja, o adevarata conspiratie la conspiratie in legatura cu asemenea documentare care fac, care mai de care, dezvaluiri uluitoare despre societatea contemporana: Fahrenheit 9/11, Bowling for Columbine, An Inconvenient Truth, Hacking Democracy, America: Freedom to Fascism, The Power of Nightmares, Pandora’s Box: A Fable From The Age Of Science, etc, etc.. .

Zeitgeist a urmat unui sir de documentare in care, intr-un mod mai mult sau mai putin manipulationist, se incearca analizarea tarele lumii contemporane. Rezultatul tuturor acestor dezvaluiri? NUL!
Cineva si-a pus in gand sa decimeze, cu orice pret, o constructie ideologica ce pare si, poate, chiar este perimata: societatea capitalista (prin decimarea unui sistem la fel de adulat si, in acelasi timp, hulit, asemanator, dar care exista ca si experiment numai in Statele Unite: liberalismul democratic - de fapt un caz particular al societatii capitalului). La fel cum a fost decimat „Visul de aur al omenirii”. Totusi, impresia este ca acel cineva o face in mod constient si este din interior.
Imediat am vizionat, insa, si continuarea lui Zeitgeist, iesita pe piata nu mai devreme de 2 octombrie 2008 la Annual Artivist Film Festival si lansat gratuit online doua zile mai tarziu, denumita Zeitgeist Addendum, film ce mi-a clarificat, intr-un fel, imaginea pe care o aveam deja despre sistemul monetarist, o alta inventie sociala care, se pare, intra intr-o criza profunda odata cu aceasta iarna a anului 2008.
Desi, intr-o discutie libera si dezinhibata politic cu prietenul Roberto Quaglia, acesta s-a aratat rezervat vizavi de cele doua parti evident disonante din Zeitgeist Addendum (ca, de altfel, si din Zeitgeist The Movie), explicatiile tehnice despre cum se fac banii din nimic si cum sclavia reprezinta o norma a societatii contemporane sunt foarte pertinente. Care este adevaratul scop al unor astfel de filme? Pana unde este sinceritate si de unde incepe manipularea? Poate veti intelege mai multe cumuland-o cu informatiile dintr-o carte intitulata „Mitul”, care va aparea in curand pe piata.

* * *

Se pare ca nu doar noi ne schimbam, ci lumea insasi. Sunt semne de nerabdare din toate partile: stiinta evolueaza in directii odata considerate neserioase; societatea merge sincopat, parca ar astepta o buturuga imensa care s-o rastoarne; educatia nu mai are nici un reper, desi are milioane de directii. Insasi planeta da semne de nervozitate, scuturandu-se din ce in ce mai des, ca pielea unui bivol pe care stau, mai mult sau mai putin doriti, diversi paraziti.
Niciodata n-am fost omul consecventei spirituale si/sau materiale pentru ca n-am crezut ca una sau alta dintre realitatile care mi se infatiseaza reprezinta adevarul imuabil. Perseverent, poate. Dar o perseverenta in inconsecventa care m-a facut sa vad, mai de fiecare data, multiplele aspecte ale unei singure probleme in fel si fel de straluciri.
Este foarte posibil ca, pentru multi oameni, un asemenea comportament sa para neserios. Dar pentru aproape toti acesti oameni, probabil toate lucrurile trebuie sa para asezate in matca lor. Bine definite, consistente si strict relationate. Lor le este teama de liberul arbitru. Oricat ar clama, oricat ar gesticula, undeva in interiorul lor acesti oameni stiu si singuri ca nu pot merge “pe langa”, pentru ca ar insemna sa piarda controlul. Controlul asupra vietii lor standardizate si asupra vietii altora. Si cand nu mai detii controlul, frica schimbarilor prea bruste care sa le dea peste cap sisteme si paradigme cu greu cladite in ani si ani de transpiratie creste pana la limita de autoprotejare. Ceea ce inseamna o retragere in propria matca si o regrupare in matrici cunoscute si acceptate, deci serioase.
Acestor oameni le dedic dosarul “Universul Holografic”, cu care relansam RomaniaSF Online.