Daca exista o piata reala pentru un produs, atunci acel produs poate fi imitat cu succes. Aparitia lui Gary Numan la sfarsitul anilor 1970 arata cererea continua din partea consumatorilor pentru rock-ul science fiction, dupa ce David Bowie a parasit genul.
Piesele de inceput ale lui Numan din anul 1978, cu multe influente punk, nu s-au facut remarcate, dar temele science fiction din albumul sau de debut: Tubeway Army (1978) au atras suficient atentia incat acesta sa se epuizeze.

Prima piesa a albumului face, chiar din primul vers, referinta directa la romanul lui Philip K. Dick, Flow My Tears, The Policeman Said (1974): " 'Flow My Tears', the new police song." (1). O alta piesa, "Steel and You", stabileste inceputul relatiei profitabile pe care Neuman o va avea cu androizii. A treia piesa a albumului contine versul: "Do you know that friends come in boxes?", o aluzie la Friends come in boxes, romanul lui Michael G. Coney, un text din care Numan se va inspira din nou, mult mai mult, cu o alta ocazie. (2)

Sound-ul albumului Tubeway Army este foarte apropiat de pop-rock-ul luminos din albumul lui Bowie, Ziggy Stardust, Numan inlocuind detaliile post-punk cu pana atunci aproape defunctul glam-rock. Dar Bowie l-a folosit timp de sase ani incepand cu 1972, iar Numan se pare ca i-a calcat pe urme, astfel incat urmatorul album al lui Numan este un amestec al continutului fictional regasit in cantecele lui Bowie in anul 1972 si muzica electronica a lui Bowie din 1977. Pe frontul continutului science fiction, Numan si-a facut cu adevarat temele, si si le-a facut pana la capat: daca Bowie a folosit nume mari precum Kubrick sau Orwell, Numan s-a oprit la operele mai putin cunoscute, dar mai originale ale lui Philip K. Dick si Michael G. Coney.

Replicas (Aprilie 1979) este un album de conceptie influentat masiv atat de catre romanul lui Philip K. Dick: Do Androids Dream of Electric Sheep? (1968) cat si de cel al lui Michael G. Coney, Friends Come in Boxes (1973). Cea mai cunoscuta carte a lui Philip K. Dick, in care un vanator de recompense ii vaneaza pe androizii vagabonzi pe o Terra poluata – acesti androizi, sclavi ucigasi evadati, sunt ca o turma de oameni prin faptul ca seamana cu fiintele umane, dar nu empatizeaza in nici un fel, un defect care poate fi detectat printr-un test specific. Odata descoperiti, falsii oameni sunt eliminati.
Romanul lui Coney este tot despre androizi, dar in acest caz acestia sunt creati pentru a putea primi creierele oamenilor care mor – creiere care sunt tinute in viata in niste cutii negre, entitati cunoscute sub numele de „prieteni”. Androizii lui Coney supravietuiesc pentru (si au grija de) acesti „prieteni”, fiind constienti ca personalitatea lor va fi distrusa pentru ca prietenii sa poata fi instalati in corpurile lor.
Numan leaga cele doua texte diferite prin definirea „omului gri” (figuri autoritare imbracate in pardesie si palarii gri), care aplica teste pentru a determina care persoana este android si care nu. „Prietenii ” sunt roboti electrici insotitori care provoaca adevarate depresii oamenilor atunci cand se strica: „You know, I hate to ask, but are friends electric? Mine's burned out and now I've no one to love.” (3) "Machmen" (pronuntat "mock men") sunt hibrizi om-masina, roboti cu invelis din carne. Acestia au un comportament ciudat (4), roboti care prezinta iesiri violente criminale, spre deosebire de „strainii din domuri” sau „masinile iubirii” ai lui Bowie.
„Replicas” (Replicanti) nu este cu adevarat o poveste, cat mai mult o descriere a unei stari spirituale si a unui loc infricosator. Protagonistii sunt barbati tineri cu probleme de memorie, indivizi slabi vanati de catre pedofili si masini deopotriva. Problemele lor de memorie exista si datorita amintirilor false ("I was in a car crash, or was it the war, but I've never been quite the same. Little white lies like 'I was there'") (5) si tulburari de identificare a persoanelor ("I couldn't recognize my photograph" [6]). Este vorba de o amnezie generala: "Yellowed newspapers tell the story of someone. 'Do you know this man?'" (7) care infatiseaza incercarea autoritatilor de a identifica o victima a amneziei sau un criminal, in timp ce alte linii ne dau indicii despre fragmente de memorie si perioade de timp lipsa: "And just for a second I thought I remembered you"; (8) "And the light fades out and I wonder what I'm doing in a room like this?" (9). Toate aceste amintiri seamana cu traumele deseori asociate cu cele aparute la victimele rapirilor extraterestre.
Locul este un oras salbatic si mohorat, intrucatva asemenantor cu un amestec intre „Interzone” al lui William Burroughs si „Oraselul” lui Patrick McGoohan din serialul TV The Prisoner (1967-68). Lucrurile se intampla in „Parc”, o „arena” unde oamenii (probabil cei care au cazut la testul „Oamenilor in gri”) sunt vanati de Machmen si roboti, un sport spectaculos si sangeros care poate fi admirat in siguranta de la restaurantul Zom-Zom.
Ca si in Diamond Dogs, piesa lui David Bowie, in Replicas exista si elemente pedofilice injositoare. Daca „baiatul de companie” al lui Bowie este tuciuriu si soios, dar inca romantic si calit de strada, personajul lui Numan este o victima slaba. La o intalnire cu un taximetrist, el canta: "[T]he driver wants to touch me...I try to back away but he's so strong I just can't move. Maybe I don't want to anyway." (10). Un prilej favorabil din casa scarii se transforma intr-un moment grotesc de intimitate: "I could feel his mind decaying only inches away from me." (11) [...]

Sound-ul din „Replicas” este tehno-rock, ceva intre rock-ul din Tubeway Army si tehno-pop-ul din The Pleasure Principle (1979). „Replicas” a fost considerat suficient de bun de catre fani incat sa ajunga pe primul loc in topul din Marea Britanie in anul 1979. Chiar daca titlul pare sa fie o ironica recunoastere a inspiratiei induse de muzica lui Bowie, el a anticipat termenul de „replicant” folosit pentru androizii din Blade Runner al lui Ridley Scott (1982), versiunea cinematografica a cartii lui Philip K Dick: Do Androids Dream of Electric Sheep?(Viseaza androizii oi electrice? Ed. Nemira).
In plus, desi Vanghelis a compus muzica pentru coloana sonora din Blade Runner, aceasta muzica are, fata de piesele anterioare ale lui Vanghelis, un sound mult asemanator cu cel al lui Numan si nu suna deloc asemanator cu muzica electronica a lui Bowie.
Daca Bowie nu a pus mare pret pe succesul lui Kubrik, Numan a pariat pe necunoscut, o mana care s-a intamplat sa fie extrem de generoasa.

Numan a scos pe piata un al doilea album in acel an, The Pleasure Principle (1979). Este un album tehno-pop, o versiune usoara, fara chitara. Acesta nu contine o tema science fiction omogena, doar, din loc in loc, prezenta unor androizi, robori si ingineri. Cu toate astea, single-ul „Cars”, despre un soi de sofer Ballardian care se simte mai bine in masina sa decat acasa, a devenit cel mai mare hit al lui Numan, ajungand pe locul 1 in Marea Britanie si pe 10 in Statele Unite in anul 1980 si avand un imens succes international. Dupa toate aceste realizari, Tubeway Army a fost relansat si a ajuns pe locul 14 in Marea Britanie.
Ce an extraordinar pentru Gary Numan, cu trei albume de acelasi gen lansate, dintre care doua ajungand pe locul 1 – si ce an extraordinar pentru rock-ul science fiction!

¹ Gary Numan and Tubeway Army. "Listen to the Sirens." Tubeway Army. Beggars Banquet, 1978. [inapoi]

² Gary Numan and Tubeway Army. "My Love is a Liquid." Tubeway Army. Beggars Banquet, 1978. [inapoi]

³ Gary Numan and Tubeway Army. "Are Friends Electric?" Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

⁴ Gary Numan and Tubeway Army. "Praying to the Aliens." Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

⁵ Gary Numan and Tubeway Army. "Down in the Park." Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

⁶ Gary Numan and Tubeway Army. "Me! I Disconnect from You." Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

⁷ Gary Numan and Tubeway Army. "The Machman." Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

⁸ Gary Numan and Tubeway Army. "Are 'Friends' Electric?" Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

⁹ Ibid. [inapoi]

¹⁰ Gary Numan and Tubeway Army. "It Must Have Been Years." Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

¹¹ Gary Numan and Tubeway Army. "Me! I Disconnect from You." Replicas. Atco Records, 1979. [inapoi]

Michael Andre-Driussi

Website personal: siriusfiction.com