Daca Revista Anticipatia isi propune sa sã creeze o piatã de cititori pentru literatura SF, acest portal isi doreste sa creeze "baza de date" necesara pentru un asemenea demers si, in acelasi timp, sa ofere un sistem integrat de comunicare si colaborare intre fani, fani si scriitori, scriitori, scriitori consacrati si cei care doresc sa se afirme, pe scurt: sa stranga randurile Comunitatii SF din Romania.

Nu este nici pe departe o inregimentare. Si nici nu sunt de acord cu parerea ca scriitorul profesionist trebuie sa fie delimitat (indepartat) de cenaclu. Conform intelegerii mele si definitiilor posibile, cenaclul trebuie sa fie pepinera de unde sa plece o mare parte dintre scriitorii profesionisti si unde, la un moment dat, sa poata sa se intoarca si sa impartaseasca, atunci cand va veni momentul gloriei, si tinerilor scriitori din experienta sa.

Intr-o societate in care Globalizarea este cuvantul de ordine, in care se pune mare pret pe colaborarea interculturala, pe viata sociala, a blama ideea de cenaclu numai pentru ca ea a avut succes inainte de 1989 mi se pare o mare greseala.
Este adevarat, o parte din scriitori prefera sa evolueze altfel, sa mearga singuri pe drumul lor, este adevarat, multe dintre lucrurile care se intampla in "interiorul" procesului de creatie, modul de asimilare a informatiei si a valorii din ea pot sau nu sa fie impartasite. Dar nu trebuie sa luam celor care vor sa se intalneasca in cenaclu, sa aiba sentimentul solidaritatii in idei si exprimarea lor - chiar daca aceste idei sunt uneori exprimate prin polemici, dreptul de a o face si nici sa nu ii blamam.
In fond, nici nu conteaza (decat, poate, pentru statistici si biografii) cum s-a ajuns la exprimarea valorii personale, nici nu conteaza care au fost chinurile facerii in procesul de creatie. Tot ceea ce conteaza este rezultatul: a reusit sa comunice starile, a reusit sa transceada posibilul? Daca da, atunci nici nu ne mai intereseaza drumul. Restul sunt barfe si neputinte.

Consider ca una dintre marile erori adoptate tacit in societatea romaneasca este rusinea de a face parte dintr-un grup organizat care se poate, la un moment dat, misca neprevazut si cu o forta mult mai mare decat cea individuala.
Acest lucru se datoreaza fricii unora ajunsi la putere de a nu mai ajunge in situatia de a nu putea controla, datorita faptului ca aproape toata lumea facea parte dintr-o structura de partid si de stat inainte de 1989, datorita influentelor unor formatori de opinie sau, de ce nu, a strategiilor politice bine puse la punct (dezbina si stapaneste) ori, de multe ori, tendintei intelectualului roman de a considera ca nefondat si plin de intentii rele tot ceea ce vine de la colegii lor (asta si din cauza regimului comunist care, zeci de ani de zile a bagat pe gat romanului, fara drept de apel, idei si pareri exprimate de o serie de "academicieni-doctori-ingineri" rasariti peste noapte). Lista este mai lunga.

Asa se face ca, in Romania, breslele de meseriasi sunt practic inexistente, sindicatele se transforma in partide politice iar liderii lor folosesc acest cadru numai pentru a se lansa personal in afaceri si matrapazlacuri. Am pierdut pe drum abilitatea de a ne lansa in confruntari de idei reale. Si cand spun acest lucru, ma gandesc la o perioada mai veche, interbelica, cand scriitorii, poetii, jurnalistii, istoricii etc. mergeau la o bere ca prieteni si polemizau pentru ca, la plecare, sa fie tot prieteni.
La noi in fandom (ca sa revin la oi - desi acest lucru se poate generaliza), a-ti exprima parerea alta decat una cuminte si comoda degenereaza in atacuri personale, in procese sau amenintari cu procese, calomnii, ce mai, tot tacamul. Si asta se intampla, poate, si datorita faptului ca initiatorul polemicii, de cele mai multe ori, nu poate nici el sa se abtina fara sa faca vreo remarca personala.

De aceea, portalul RomaniaSF Online isi propune si sa fie un soi de paratraznet pentru toate acestea. Haideti ca, in Revistele (cu R mare, pentru ca toate merita acest lucru) care mai apar astazi tiparite (unele cu foarte mari eforturi din partea editorilor) sa lasam sa transpara valoarea. Sa lasam publicului cititor (deloc de neglijat) si placerea unor lucruri bine facute. Sa deturnam putin gustul uneori deplasat al oamenilor pentru susanele si mondenitati (indus in mare masura de televiziune) spre idee si expresia ei si sa le oferim oaze de placere literara si artistica.
La drum, asadar!