Fantomele
Suntem bantuiti de carisme care nu sunt ale noastre, nu ne vin bine, ne produc greata dar, in acelasi timp, ne dau iluzii formale si stimuli fizico-chimici extrem de intensi: senzatia de putere, dorinta de posesie, aerul de superioritate. Acumulam materie in ritmuri infernale impuse de mari concentratori de imagine si opinie care nu mai tin cont de ritmul nostru intern. Si care, cu aceeasi nonsalanta, intr-o perioada de timp foarte scurta, ne determina sa o aruncam la cosul de gunoi doar pentru a o putea lua de la capat cu alta materie inutila. Toate acestea nu fac decat sa ne intunece la minte, sa ne angreneze intr-un joc fara sfarsit, macabru de inutil si periculos de toxic. Un drog care produce dependenta pe zeci de ani. Ne trezim la batranete cand, datorita defectelor biologice, nu mai putem tine pasul cu lumea si iesim din cadru fara ca cineva sa-si dea seama.

Aceasta este tragedia omului modern de pe Terra. A marii majoritati a oamenilor de pe Terra. Suntem tinuti din frau de interese meschine si de vampiri financiari. Cativa, este adevarat, dar puternici. Si fricosi. Pentru ca groaza pe care o au pentru momentul in care am scapa din chingi este imensa, iar asta ii face sa fie vigilenti si nemilosi.

Cunoasterea adevarata poate produce aceasta rasturnare. Si, pe masura ce nivelul de informatie creste, acesti meschini fac tot posibilul ca nivelul de intelegere sa scada. Cum? Prin, culmea, oferta educativa pe care o au, impingandu-ne sa invatam in scolile lor indobitocitoare. Invitandu-ne sa lucram in firmele lor anoste, bazate pe rutina. Obligandu-ne sa producem cele mai inutile lucruri. Si aratandu-ne cum sa le consumam.

Saltul

Asa cum Ovidiu Bufnila intuieste, si intuieste destul – dovada expresiile neliniare pe care le invoca/implica/impune in proiectele lui raspandite pe tot internetul romanesc, lumea va trebui sa se schimbe. Sa se schimbe radical. Intr-o directie pe care inca nu o inteleg, desi fac eforturi. Sunt mai multe repere care dau dimensiunea si sensul acestor schimbari, caci ele vor fi multe, in toate directiile.
Unul dintre aceste repere o constituie componenta tehnologica, in contextul unei tot mai acute accelerari de dezvoltare si a profilarii pe orizontul de asteptare a singularitatii tehnologice.
Alta, speranta realizarii calatoriei interplanetare si apoi interstelare, speranta pentru colonizarea unor planete ale sistemului solar si a celor de “dincolo”.
Mai apoi, indiciile tot mai pregnante ale existentei vietii extra-pamantene.
Daca se vor confirma, aceste chestiuni vor schimba total optica prin care privim universul.

Este din ce in ce mai evident faptul ca toate aceste lucruri la un loc, impreuna cu multe altele care se afla in atentia specialistilor, vor duce la o ajustare generala si de profunzime a societatii umane. Interesant este faptul ca nu este suficienta numai aceasta ajustare de sistem, pentru ca nu ar face decat sa duca aceleasi conflicte si refulari intr-o alta casa, chiar daca aceasta va functiona dupa reguli noi. Este nevoie, in primul rand, de o EVOLUTIE la nivel uman. La nivelul inteligentei umane. Evolutie care nu va putea fi impusa nici de experimente genetice, nici de alte artificii gen colaborare-contopire om-masina (indiferent de ce-ar insemna aceasta masina ori aceasta contopire). Poate ca nici educatia complementara, continua si sustinuta, nu va avea efectul scontat, nu va putea decat (dar extrem de important!) sa pregateasca oamenii pentru ceea ce va veni.
Singurul mijloc care va forta aceasta evolutie ar putea fi nevoia. O nevoie interna, exploziva, de a Cunoaste si de a Intelege. Iar nevoia presanta datorata schimbarilor in mediu (de genul aparitiei Singularitatii, descoperirea unei forme de viata extraterestra sau epuizarea resurselor) nu va face decat sa impinga omenirea la un adevarat si brusc Salt de evolutie. Sau la pieire.