T.B.: Domnule Watson, sunteti unul dintre cei mai cunoscuti scriitori de SF nu doar din Marea Britanie, ci si din lume. Ati reusit sã pãtrundeti si pe piata de carte a Statelor Unite, iar multi critici literari au afirmat cã SF-ul britanic al anilor '70 vã apartine...

- De fapt, comentariul de care aminteati a fost fãcut în 1981, când eram invitat de onoare la Conventia Nationalã de SF a Marii Britanii. Replica îi apartine editorului si coordonatorului de antologii David Pringle (cel care a fost si redactorul-sef al cunoscutei reviste "Interzone" - n.r.), care mã vedea mai degrabã ca un scriitor al anilor '80. Este drept, primele mele succese literare apartin anilor '70 - si mã refer la "The Embedding", "The Jonah Kit" si "The Martian Inca". Ca sã fiu modest, vreau sã spun cã la acea vreme nu erau foarte multi scriitori britanici de SF.

T.B. Putem sã auzim o scurtã definitie a genului Science Fiction în viziunea lui Ian Watson?

- Este aproape imposibil de definit... Dar, în principiu, SF-ul este o literaturã care exploreazã în mod imaginar cosmosul si di-ferite locuri din univers, într-o manierã ratio-nalã. Referintele trebuie sã aibã întotdeauna la bazã fapte explicate din punct de vedere stiintific, spre deosebire de literatura fantasticã, unde regulile au la bazã magicul... De fapt, noi spunem minciuni despre stiintã si inventãm reguli. De exemplu, dacã doresti sã ajungi în alt sistem stelar, trebuie sã ignori, ca scriitor, prohibitia vitezei luminii, care, practic, nu poate fi atinsã. Trebuie sã inventezi o vitezã mai mare. Altfel, povestirea va fi extrem de plictisitoare. Gânditi-va ce ar însemna o cãlãtorie timp de 17 ani-lumina pânã la destinatie... Însã noi, scriitorii de SF, spunem minciuni într-un fel care îi permite cititorului sã înteleagã adevãratele realitãti stiintifice ale universului. Evident, SF-ul exploreazã natura existentei noastre, felul în care noi percepem universul. Nu este în principal o literaturã de idei, ci una axatã pe experiente conectate cu idei. O carte care exploreazã doar idei este destul de "subtire", nu poate reprezenta un roman în sensul adevãrat al cuvântului, ci un volum de popularizare. Personajele sunt ex-trem de importante pentru cãrtile de Science Fiction. Nu as fi interesat sã citesc o carte care doar descrie cum ar fi colonizatã luna sau implicatiile diverselor teorii stiintifice. As fi interesat, în schimb, de un amestec de emotii si cunoastere...

T.B. V-am adresat aceastã întrebare deoarece ati sustinut si cursuri de Science Fiction în Marea Britanie, la câteva universitati, asa cum Joe Haldeman o face în Statele Unite. Vã considerati si un teoretician al SF-ului?

- Am pledat pentru cauza SF-ului, în tara mea, la o facultate de arte, parte a unei universitãti politehnice. Acolo am sustinut primul meu curs sãptãmânal, ce intrã la categoria materiilor optionale. Am considerat ca SF-ul si viitorologia sunt modalitãti care îi pot ajuta pe tinerii artisti sã-si diversifice si sã-si flexibili-zeze creatile, deoarece ei sunt, oricum, de-signerii viitorului. Din aceastã perspectivã, am discutat împreuna viziunile lor despre viitor si chiar despre cum vãd arta viitorului.

T.B. Deci ati marsat pe dezvoltarea laturii artistice, nu a celei stiintifice...

- Da, e adevãrat, dar am conceput, împreunã cu studentii, viitoruri alternative, modalitãti de înfãtisare ale omului viitorului... Pe mine, acest curs m-a ajutat si sã-mi analizez mai bine cãrtile pe care le scriam la acea vreme. Le vorbeam studentilor atât despre volumele mele deja publicate, cât si despre noile mele proiecte. Printre subiecte se numãrã, de exemplu, comunicarea cu fiintele extraterestre, teme pe care acei tineri nu le mai abordaserã pe bãncile scolii.

T.B. Si în România au existat propuneri pentru sustinerea unor cursuri de SF la anumite universitãti. Din pãcate, nu s-au materializat încã... Revenind la cariera dumneavoastrã de scriitor, multi critici sustin cã, desi în Marea Britanie ati cunoscut gloria, si desi sunteti cunoscut si în Statele Unite, pe ultima piatã nu ati fost publicat suficient de mult. Considerati cã piata americanã este distinctã si mult mai greu de cucerit decât cea britanica? Au editorii americanii alte gusturi, alte preferinte în materie de SF, fatã de cei europeni?

- Realitatea este cã în lumea comercialã de azi existã foarte multi scriitori buni care întâmpinã dificultãti în a fi publicati. La aceastã categorie intrã chiar si scriitori americani. Acum 20 de ani, editorii americani erau ceva mai independenti decât în prezent. Erau multe edituri mici, iar proprietarii acestora cumpãrau drepturi de autor pentru cãrtile care îi impresionau. Nu aveau alte ratiuni comerciale. Acum, reteaua de editori este controlatã de cãtre marile trusturi media. Piata este dictatã de cãtre acestia. Criteriile pentru publicarea cãrtilor sunt mult mai economice, orientate mai degrabã pe vânzari maxime decât pe calitatea individualã a fiecãrei cãrti. O carte veche, depãsita, dar care se vinde în milioane de exemplare, este adesea preferatã unui volum nou, de calitate, dar scris de un autor nu foarte cunoscut. Paradoxal, sã stiti cã în prezent sunt mai publicat în Statele Unite decât în Marea Britanie. Pentru mine reprezintã o schimbare si o provocare. Astãzi, pe piatã existã mult mai multi scriitori de SF si fantasy decât la începuturile carierei mele. Din pãcate, numarul de cititori a scãzut usor, deci oferta este mai mare decât cererea.

T.B. Ce implicã o carierã de scriitor profesionist de SF pe piata anglo-saxonã?

- Te asteaptã multe provocãri. Este ca si cum ai merge pe sfoarã, iar dedesubt ai avea beznã totalã. Nimic sigur la capãtul drumului...

T.B. Considerati cã scriitorii de SF est europeni si, particularizând, români, au sanse de a se afirma în Occident si în Statele Unite? Dacã da, care ar fi reteta?

- Acum, sansele de a-ti face cunoscute creatiile sunt mult mai mari. Poti crea artizanal propriul tãu volum sau îl poti trimite unui editor pe cale electronicã. Existã câtiva autori din est publicati în Europa occidentalã si în SUA. Mã refer, de exemplu, la Stanislaw Lem. Editorul meu britanic mi-a solicitat sã fac o recenzie la un volum semnat de scriitorul francez Philippe Duval, "Sexuelle Humanité". Mi-a plãcut mult cartea si i-am facut o recenzie extrem de favorabilã, recomandând-o spre publicare. Editorul mi-a multumit dar m-a informat cã nu o va publica în nici un caz, deoarece nu va avea succes comercial. El dorea numai mentionarea acesteia. Cred ca aceasta este si problema scriitorilor de talent din Europa de Est. Chiar dacã volumele lor vor fi apreciate, ei nu vor avea sanse mari de a fi publicati de cãtre editurile importante, care se gândesc numai la încasãri. Ci doar de cãtre edituri mai mici sau de cãtre editorii de pe Internet. Aceasta nu va ajuta scriitorii români, maghiari sau polonezi sã obtina un profit, dar îi va face, cu sigurantã, mai cunoscuti. Un alt aspect este legat de cel care vã asigurã traducerea. O regulã ar fi aceea ca traducãtorul trebuie sã fie vorbitor nativ al acelei limbi sau, în cel mai fericit caz, bilingv deoarece numai asa va reda toate subtilitãtile lingvistice.