60 ani - Stephen King

Stephen Edwin King (n. 21 septembrie 1947) este un autor american celebru prin romanele sale horror, acestea fiind ecranizate aproape în totalitate pe micul sau marele ecran. A scris câteva lucrări sub pseudonimul Richard Bachman.

King a primit în 2003 medalia Fundaţiei Naţionale de Carte din SUA pentru o „Contribuţie Excepţională la Literatura Americană.” Romanele lui King sunt construite de obicei în jurul unui protagonist neremarcabil, de exemplu o familie de clasă mijlocie, un copil, sau de multe ori un scriitor, care sunt implicaţi în evenimente supranaturale şi circumstanţe extraordinare, extinse pe parcursul povestirii. King posedă o cunoaştere profundă a genului horror, fapt evidenţiat de volumul său nonficţiune „Danse Macabre” (Dans macabru), care examinează titlurile notabile din literatura şi cinema-ul horror de-a lungul ultimelor decenii. El a scris câteva titluri şi în afara genului horror, inclusiv nuvelele „The Body” (Cadavrul) şi „Rita Hayworth and the Shawshank Redemption” (adaptate pe marele ecran sub titlurile „Stand By Me” şi „The Shawshank Redemption”), precum şi romanele „The Green Mile” (Culoarul Morţii, de asemenea ecranizat, cu Tom Hanks în rolul principal), „The Eyes of the Dragon”, (Ochii dragonului) şi „Hearts in Atlantis” (Suflete Pierdute în Atlantida).

Biografie

Stephen King s-a născut în 1947 în Portland, statul Maine, SUA. Pe când Stephen a avut vârsta de doi ani, tatăl său, Donald Edwin King, şi-a abandonat familia. Mama sa, Nellie Ruth Pillsbury, i-a crescut de una singură pe Stephen şi pe fratele său mai mare (adoptat) David, de multe ori cu mari greutăţi financiare. Familia s-a stabilit în oraşul natal al mamei, Durham, statul Maine, dar a petrecut scurte perioade de timp la Fort Wayne, Indiana şi Stratford, Connecticut. King a urmat şcoala primară la Durham şi liceul la Lisbon Falls, ambele în statul Maine.

King a început să scrie la o vârstă fragedă. În anii de şcoală a scris povestiri bazate pe filmele văzute recent la cinema şi le-a vândut prietenilor şi colegilor. După ce profesorii săi au aflat s-au împotrivit acestui obicei, iar King a fost nevoit să restituie banii câştigaţi. Aceste povestiri au fost multiplicate cu o matriţă de tipărit folosită de fratele său David pentru a multiplica un ziar propriu, „Dave's Rag” (Zdreanţa lui David). „Dave's Rag” era despre evenimente locale, iar King a contribuit deseori. În jurul vârstei de treisprezece ani, King a găsit în casa mătuşii sale o cutie cu cărţi vechi aparţinând tatălui său, majoritatea horror şi science fiction. A fost instantaneu fascinat de aceste genuri.

Între anii 1966 şi 1971, King a urmat cursurile Universităţii din Maine din oraşul Orono, specialitatea engleză. La universitate a scris o rubrică intitulată „King's Garbage Truck” (Camionul de gunoi al lui King) pentru ziarul studenţesc „the Maine Campus” (Campusul din Maine). Tot aici a cunoscut-o pe Tabitha Spruce, cu care s-a căsătorit în 1971. În această perioadă King a avut mai multe servicii de ocazie pentru a-şi plăti facultatea, inclusiv unul la o spălătorie industrială. Perioada de student din viaţa sa este evidenţiată în a doua parte a romanului „Hearts in Atlantis” (Inimi în Atlantida).

După absolvirea facultăţii şi obţinerea unui certificat de profesor de liceu, King a predat limba engleză la Hampden Academy din Hampden, Maine. În această perioadă a locuit cu soţia şi copiii într-o rulotă. Pentru a face un ban în plus a scris povestiri, majoritatea publicate în reviste pentru bărbaţi. După cum spune în prefaţa romanului Carrie, dacă vreunul din copii răcea, Tabitha îi spunea, mai în glumă mai în serios, „Haide, Steve, inventează un monstru”.^[1]. Tot pe atunci King a început să bea prea mult, viciu cu care s-a luptat mai bine de zece ani.

King a început curând lucrul la mai multe romane. Una din primele idei pe care le-a avut a fost despre o fată cu puteri psihice. După un timp, descurajat, a aruncat manuscrisul la gunoi. Tabitha l-a recuperat şi l-a încurajat să-l termine.^[2] Romanul, intitulat „Carrie”, l-a trimis la editura Doubleday şi a uitat de el. După un timp a primit o ofertă, cu un avans de $2,500 (destul de puţin pentru un roman, chiar şi pentru anii '70). La scurtă vreme, valoarea adevărată a romanului s-a realizat, drepturile de publicare a ediţiei de buzunar fiind vândute cu $400,000 (din care $200,000 a primit editorul). La scurt timp după apariţia romanului, mama lui King a murit de cancer uterin. King i-a citit romanul la spital înaintea decesului.

În cartea „On Writing” (Despre scris), King admite că în acea perioadă a fost beat aproape tot timpul şi că a fost un alcoolic timp de mai bine de un deceniu. El admite chiar că a fost beat la înmormântarea mamei sale, în timp ce i-a făcut elogiul. Mai târziu a declarat că personajul Jack Torrance (tatăl alcoolic) din romanul „The Shining” (Strălucirea) a fost bazat pe el însuşi, chiar dacă nu a recunoscut asta timp de mai mulţi ani.

La scurt timp după publicarea romanului „The Tommyknockers”, familia şi prietenii săi au intervenit în sfârşit, aruncând pe covorul din faţa biroului său evidenţa viciilor sale: cutii de bere, mucuri de ţigări, grame de cocaină, cutii de medicamente (Xanax, Valium, NyQuil), dextromethorphan (sirop de tuse), şi marijuana. King a primit ajutor şi a renunţat cu succes la toate formele de droguri, medicamente şi alcool la sfârşitul anilor '80.

Accidentul de maşină

În vara anului 1999, King lucra la volumul „On Writing: A Memoir of the Craft” (Despre scris: un memoriu al artei). În după-amiaza zilei de 19 iunie, a ieşit la o plimbare pe marginea drumului local 5 din Center Lovell, Maine. Conducătorul auto Bryan Smith, distras de rottweilerul său de pe bancheta din spate a maşinii, un Dodge Caravan din 1985, l-a izbit pe King, care a fost aruncat într-o adâncitură aflată la aproximativ 4 metri de marginea drumului. King a fost în stare să dea şerifului numerele de telefon pentru a-i contacta familia, deşi era în dureri considerabile. El a fost transportat cu elicopterul la Spitalul Central din Maine, unde a rămas timp de aproape trei săptămâni datorită rănilor suferite — plămânul drept străpuns, o fractură de bazin, fracturi multiple la piciorul drept şi o tăietură la scalp. După cinci operaţii în zece zile şi terapie fizică, King şi-a reluat lucrul la „On Writing” spre sfârşitul lunii iulie, în ciuda faptului că nu putea să şadă mai mult de circa patruzeci de minute din cauza durerii intolerabile.

Avocatul lui King şi doi asociaţi au cumpărat maşina lui Smith cu $1,500, declarând că au vrut să evite vânzarea acesteia pe eBay. Automobilul a fost distrus la un cimitir de maşini, deşi King a menţionat într-un interviu la radio că a vrut să-l distrugă cu un baros. Smith, un muncitor în construcţii aflat în pensie de boală, a decedat în somn la 21 septembrie 2000 (ziua de naştere a lui King), în vârsta de 43 ani.

King şi-a inclus accidentul în mai multe lucrări recente: în volumul final al seriei „Dark Tower” (Turnul Întunecat), în romanul „Dreamcatcher” şi în serialul tv „Stephen King's Kingdom Hospital”. În serial, scena a fost remarcabil de similară cu cea a accidentului său, singura excepţie fiind că şoferul era sub influenţa alcoolului în timp ce încerca să-şi liniştească câinele.

Familia

 

Casa din Bangor

Stephen King trăieşte în Bangor, Maine, cu soţia Tabitha King, de asemenea scriitoare. Familia King petrece iernile într-o vilă pe malul oceanului, în Golful Mexic, oraşul Sarasota, Florida. Stephen şi Tabitha au trei copii: Naomi Rachel, Joseph Hillstrom King şi and Owen Phillip, toţi trei adulţi cu cariere proprii.

Owen şi Joseph sunt şi ei scriitori; prima colecţie de povestiri a lui Owen, „We're All in This Together: A Novella and Stories” (Suntem în asta împreună: o nuvelă şi povestiri) a fost publicată în 2005. Prima colecţie de povestiri de Joe Hill (pseudonimul lui Joseph), „20th Century Ghosts” (Fantome ale secolului 20), publicată în 2005 într-o ediţie limitată, a câştigat premiul Crawford pentru cel mai bun nou autor de fantasy şi premiul Bram Stoker pentru cea mai bună colecţie de ficţiune. Următorul volum al lui Joe Hill, intitulat „Heart-Shaped Box” (Cutie în formă de inimă), este adaptat pentru un film produs de studiourile Warner Bros şi care va fi lansat în 2007.

Fiica lui King, Naomi este Reverend în Biserica Unitariană Universalistă din Utica, statul New York.

Anii recenţi

În 2002, King a anunţat că nu va mai scrie, motivat în parte in parte de frustrarea datorită rănilor suferite, care fac şederea incomodă şi i-au redus rezistenţa. Totuşi de atunci a scris câteva cărţi.

Continuu să scriu dar scriu într-un ritm mult mai scăzut decât înainte şi cred că dacă obţin ceva într-adevăr deosebit de bun sunt perfect de acord să public deoarece asta încă reprezintă actul final al procesului creativ, publicarea ca publicul să poată citi şi poţi obţine păreri şi reacţii, fanii pot discuta, între ei şi cu tine, autorul, dar forţa creaţiei mele s-a diminuat mult în ultimii ani şi aşa şi trebuie. Nu mai sunt un puşti de 25 de ani şi nu mai sunt un tânăr de 35 de ani — am 55 de ani şi am nepoţi, am doi căţeluşi de dresat în casă şi am multe de făcut în afara scrisului şi asta e în sine un lucru minunat dar scrisul este încă o parte mare, importantă a vieţii mele şi a fiecărei zi."^[3]

Începând din 2003, King îşi prezintă opiniile referitor la evenimentele din cultura şi mass-media populară într-o rubrică de pe ultima pagină a popularului săptămânal american „Entertainment Weekly” (revistă de cinema, tv, muzică şi literatură), de obicei o dată la trei săptămâni. Rubrica este intitulată „The Pop Of King”, un joc de cuvinte format dintr-o referinţă la „The King of Pop” (Regele muzicii pop), Michael Jackson şi semnificaţia reală a rubricii.

În octombrie 2005, King a semnat un contract cu editura de benzi desenate Marvel Comics. Într-o serie de 31 de numere, el va adapta şi extinde ciclul „The Dark Tower” (Turnul Întunecat). Seria va fi ilustrată de un artist premiat cu Premiul Eisner, Jae Lee. Marvel a anunţat recent că seria va apare în 2007, pentru ca Stephen să-i poată acorda atenţia cuvenită.

În ianuarie 2006, King a apărut în primul episod al programului transmis în direct pe internet Amazon Fishbowl (Acvariu amazonian), moderat de Bill Maher. De asemenea, tot în 2006 au fost publicate romanele „Cell” (Mobilul) şi „Lisey's Story”.

King, un suporter vechi al editurilor mici, a permis recent publicarea a două romane în ediţii limitate - „The Green Mile” şi „Colorado Kid”. Ambele titluri vor fi îngrijite şi semnate de King şi de artistul care ilustrează romanele. Jumătate din opera publicată a lui King a fost re-publicată în ediţii limitate cu autograf.

Richard Bachman

După ce a publicat mai multe romane care s-au bucurat de un succes imens, King a fost curios să afle dacă romanele scrise înainte de "Carrie" s-ar vinde fără numele său pe copertă. De asemenea a fost preocupat de ideea că unele din titlurile non-horror pe care a dorit să le scrie ar dezamăgi aşteptările fanilor săi. Astfel şi-a convins editura, Signet Books, să publice aceste romane sub un pseudonim. Numele "Richard Bachman" a fost ales în parte ca un omagiu adus autorului Donald E. Westlake, care a folosit pseudonimul Richard Stark, şi în parte ca omagiu pentru Bachman-Turner Overdrive, un grup muzical pe care King îl asculta în momentul în care a hotărât să-şi aleagă un alter ego.^[4]

Richard Bachman a reuşit să-şi câştige cititori, în ciuda faptului că titlurile au fost publicate iniţial în ediţii necartonate.

King a dedicat toate cărţile iniţiale Bachman — „Rage” (1977), „The Long Walk” (1979), „Road Work” (1981) şi „The Running Man” (1982) — persoanelor apropiate lui, şi a adăugat referiri obscure la propria identitate. Când fanii au realizat semnificaţia acestor referiri, nemaivorbind de asemănările dintre stilurile similare ale celor „doi” autori, atenţia fanilor şi a vânzătorilor de carte a crescut. Totuşi, King a negat cu insistenţă orice legătură cu Bachman, şi ca să distragă atenţia fanilor a dedicat romanul „Thinner” (1984) Claudiei Inez Bachman, presupusa soţie a lui Richard Bachman. A fost publicată şi o fotografie falsă a autorului pe supracopertă, creditată Claudiei. De asemenea unul din personaje declară în roman că evenimentele ciudate petrecute "sunt ca un roman de Stephen King".

Thinner a fost primul roman semnat Bachman publicat în ediţie cartonată. S-au vândut 28,000 de exemplare înainte să se afle că adevăratul autor este de fapt Stephen King, după care vânzările au crescut de zece ori. Adevărul nu a mai putut fi negat după ce un persistent funcţionar de librărie, convins că Bachman şi King sunt aceeaşi persoană, a găsit dosarele editurii în Biblioteca Congresului, în care King este identificat ca autorul unui roman semnat Bachman. Această revelaţie a dus la un anunţ în presă confirmând "decesul" lui Bachman - de „cancer la pseudonim”. La timpul anunţului în 1985, King lucra la romanul „Misery”, pe care plănuise să-l lanseze sub numele lui Bachman.

Povestea lui Bachman nu s-a oprit însă aici. În 1996 a apărut volumul „The Regulators”, semnat Bachman, cu un anunţ al editurii în care s-a spus că manuscrisul a fost găsit între lucrurile lui Bachman lăsate văduvei sale. Totuşi a fost clar, după coperta şi reclama făcută cărţii, că autorul adevărat era King. O fotografie a lui King era pe interiorul coperţii din spate, iar sub titlul „De acelaşi autor” erau listate nu doar volumele lui Bachman, dar şi cele semnate drept „Stephen King”. Romanul „The Regulators” a fost lansat în aceeaşi zi cu romanul semnat Stephen King şi intitulat „Desperation”, iar cele două volume aveau mai multe personaje comune; de asemenea în cazul în care coperţile se alăturau, ilustraţiile formau o singură imagine.

La data lansării acestor volume, King a declarat că s-ar putea să se mai „găsească” un roman de Bachman. De atunci însă nu a mai fost făcut nici un anunţ referitor la noi lucrări semnate Richard Bachman.

King a recunoscut adevărul în numeroase circumstanţe, ca de exemplu republicarea primelor patru titluri semnate Bachman în colecţia „The Bachman Books: Four Early Novels by Stephen King” (Antologia Bachman: patru romane de Stephen King) din 1985. Prefaţa, intitulată „Why I Was Bachman” (De ce am fost Bachman), detaliază toată situaţia Bachman/King.

King a folosit relaţia dintre el şi Bachman ca tema romanului „The Dark Half” (Jumătatea întunecată) din 1989, în care pseudonimul unui scriitor prinde viaţă. King a dedicat acest volum „răposatului Richard Bachman”.

Ediţiile originale ale primelor patru titluri Bachman se numără astăzi printre cele mai căutate cărţi din lume, valorând sute de dolari fiecare.

În 1987, romanul „Running Man” a fost baza filmului cu acelaşi nume, avându-l pe Arnold Schwarzenegger ca protagonist.

După tragedia de la liceul Columbine, King a anunţat că romanul „Rage” nu va mai fi republicat, ca să nu inspire tragedii similare.

King a mai scris o povestire, „The Fifth Quarter” (Al cincilea sfert), sub pseudonimul John Swithen. Aceasta a fost inclusă în antologia „Nightmares & Dreamscapes” (Coşmaruri şi vise) din 1993, semnată cu numele propriu.

Opere

Romane şi colecţii de povestiri

• 1974 Carrie
• 1975 ’Salem’s Lot
• 1977 Rage (ca Richard Bachman)
• 1977 The Shining
• 1978 Night Shift (povestiri)
• 1978 The Stand
• 1979 The Dead Zone
• 1979 The Long Walk (ca Richard Bachman)
• 1980 Firestarter
• 1981 Cujo
• 1981 Road Work (ca Richard Bachman)
• 1982 The Dark Tower I: The Gunslinger
• 1982 Different Seasons (nuvele)
• 1982 The Running Man (ca Richard Bachman)
• 1983 Christine
• 1983 Pet Sematary
• 1983 Cycle of the Werewolf (ilustrat de Bernie Wrightson)
• 1984 The Talisman (colaborare cu Peter Straub)
• 1984 Thinner (ca Richard Bachman)
• 1985 Skeleton Crew (povestiri)
• 1985 The Bachman Books (colecţie de romane)
• 1986 It
• 1987 The Eyes of the Dragon
• 1987 Misery
• 1987 The Dark Tower II: The Drawing of the Three
• 1988 The Tommyknockers
• 1988 Dark Visions (colaborare cu George R. R. Martin şi Dan Simmons)
• 1989 The Dark Half
• 1989 Dolan's Cadillac (ediţie limitată)
• 1989 My Pretty Pony (ediţie limitată)
• 1990 The Stand: The Complete & Uncut Edition
• 1990 Four Past Midnight (povestiri)
• 1991 Needful Things
• 1991 The Dark Tower III: The Waste Lands
• 1992 Gerald's Game
• 1993 Dolores Claiborne
• 1993 Nightmares & Dreamscapes (povestiri)
• 1994 Insomnia
• 1995 Rose Madder
• 1995 Umney's Last Case
• 1996 The Green Mile (publicat iniţal sub formă de serial lunar în şase părţi: The Two Dead Girls, The Mouse on the Mile, Coffey's Hands, The Bad Death of Eduard Delacroix, Night Journey, şi Coffey on the Mile)
• 1996 Desperation
• 1996 The Regulators (ca Richard Bachman)
• 1997 Six Stories (povestiri)
• 1997 The Dark Tower IV: Wizard and Glass
• 1998 Bag of Bones
• 1999 Storm of the Century
• 1999 The Girl Who Loved Tom Gordon
• 1999 The New Lieutenant's Rap (ediţie limitată)
• 1999 Hearts in Atlantis
• 2000 Secret Windows
• 2001 Dreamcatcher
• 2001 Black House (continuare la The Talisman; colaborare cu Peter Straub)
• 2002 From a Buick 8
• 2002 Everything's Eventual: 14 Dark Tales (povestiri)
• 2003 The Dark Tower I: The Gunslinger (ediţie revizuită )
• 2003 The Dark Tower V: Wolves of the Calla
• 2004 The Dark Tower VI: Song of Susannah
• 2004 The Dark Tower VII: The Dark Tower
• 2004 The Girl Who Loved Tom Gordon (Pop-up book)
• 2005 The Colorado Kid
• 2005 Trangressions(colaborare cu alţi autori, editată de Ed McBain)
• 2005 Salem's Lot: ediţie ilustrată
• 2006 Cell (Mobilul)
• 2006 Lisey's Story
• 2008 Duma Key

Non ficţiune

• 1981 Danse Macabre
• 1988 Nightmares in the Sky (carte cu fotografii de gargoyle cu text de King şi fotografii de F. Fitzgerald)
• 2000 On Writing: A Memoir of the Craft
• 2005 Faithful: Two Diehard Boston Red Sox Fans Chronicle the Historic 2004 Season (colaborare cu Stewart O'Nan)

Cărţi audio

• 2000 Blood and Smoke (audio book)
• 2006 Stationary Bike (audio-book)

Ebooks (apărute numai pe internet)

• 2000 Riding the Bullet
• 2000 The Plant: Book 1-Zenith Rising

Benzi desenate

• 1982 Creepshow (ilustraţii de Bernie Wrightson)
• 2006 The Secretary of Dreams (ediţie limitată în două volume)
• 2007 The Dark Tower (serie lunară, ilustrată de Jae Lee, va apare din luna februarie)

Lucrări nepublicate

• 1959 Charlie (povestire)
• 1963 The Aftermath (roman)
• 1970 Sword in the Darkness (roman)
• 1973 Blaze (roman)
• 1974 The House on Value Street (neterminat)
• 1976 Welcome to Clearwater (neterminat)
• 1976 The Corner (neterminat)
• 1977 Wimsey (neterminat)
• 1983 The Leprechaun (neterminat)
• 1983 The Cannibals (aka Under the Dome) (neterminat)
• 1984 Keyholes (neterminat)
• 1996 The Pretender (neterminat)

Legături externe

• site oficial Stephen King (în engleză)
• Image gallery
• Horrorking.com
• Stephen King Link Collection
• Bangor