E cam greu să faci un bilanţ serios între Crăciunul gurmand şi Revelionul destrăbălat.

Totuşi, privind la acoperişurile şi copacii acoperiţi de chiciura albă, de sus de la 9, lumea pare bună şi liniştită în dimineaţa asta, încă nepierdută.

Ca editor:

Am înţeles că voi face această meserie toată viaţa, pe Coacăzelor sau peste mări şi zări… Am văzut ce fac ceilalţi, pe malul Tamisei şi în Manhattan. Am realizat ce nu facem noi… De ce? Până când?... Astea-s alte probleme.
Tot ca editor am ţinut în mână cărţi iubite şi dorite – Frida (şi aşa s-a născut Premium!), trei Dune, 5 Milenii…, mica mea Filieră,

Soţia şi Obiecte – le ştiţi, sper… şi tot ca editor, am simţit prentru prima dată ce înseamnă capitalismul dur, nud, visceral! Am pierdut câteva bătălii, apoi am câştigat altele. Acum e pace.

Ca om:

Aici e mai simplu – mi-am găsit liniştea şi locul. Prin linişte înţeleg că m-am împăcat cu mine şi cei (puţini, dar buni) foarte dragi. Prin loc, înţeleg chiar locul de unde vă scriu acum, de sus!

Am simţit forţa prieteniei ca în nici un an. (Vă mulţumesc, dragii mei!)

Am avut şi dezamăgiri, tristeţi…

Anul ăsta – 2007- chiar am trăit!

Să ne vedem cu bine. La mulţi ani!